Șomajul și asigurări de șomaj

Introducere în asigurări sociale

Asigurările sociale sunt norme de protecție a angajaților și muncitorilor în cazul în care își pierd capacitatea de muncă, total sau parțial, pierderea capacității de pensionare sau pierderea unor membrii din familie. Odată cu apariția și dezvoltarea forței de producție și a relațiilor dintre forțele de producție, organizarea ocrotirii angajaților a devenit o necesitate pentru întraga populație. Crearea și dezvoltarea de asigurări sociale au fost determinate de formarea și creșterea industriei care a dus la instituirea clasei muncitoare. Datorită mișcărilor revoluționare muncitorești, care au avut loc, în România, în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, au dat posibilitatea angajaților să reclame legalizarea protecției angajaților și muncitorilor care și-au pierdut, temporar sau permanent, capacitatea de muncă prin forțe proprii.

Pe de altă parte, asigurările sociale constituie relații social - economice cu ajutorul cărora se crează fondurile necesare protecției tuturor salariților, societăților comerciale, agricultorilor, avocațiilor și membrilor lor de familie, în caz de bătrânețe, aflate în incapacitate de muncă totală sau parțială și alte cazuri prevăzute de lege. Totodată, asigurările sociale cuprind pe lângă un sistem de ocrotire, și un sistem de ajutoare pentru pensionari, cetățeni activi prin acordarea de pensii, indemnizații, ajutoare, trimiteri la odihnă, la tratamente balneare în timpul incapacității de lucru.

Asigurările sociale de stat reprezintă o verigă principală a sistemului de asigurări sociale din România. Fondurile asigurărilor sociale de stat se formează în special pe seama contribuțiilor calculate asupra fondurilor de salarii. Aceste asigurări prezintă importanță deosebită pentru protecția cetățenilor și a membrilor lor de familie în prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea capacității de muncă, în cazul pierderii parțiale a capacității de muncă, în caz de maternitate, pentru creșterea și îngrijirea copilului până la doi ani (sau trei ani în cazul copilului cu handicap). Se mai acordă ocrotire în caz de invaliditate, la atingerea unei anumite limite de vârstă.

Prin protecția socială se iau măsurile necesare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății, precum și pentru asigurarea existenței acelora care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, atingerii unei anumite limite de vârstă și a celor care nu au susținători legali. Noțiunea de protecția socială se identifică, deci, cu cea de securitate socială.

Capitolul 1. Ocuparea forței de muncă

1.1. Ocuparea forței de muncă în România

Cu o rată de ocupare a forţei de muncă de 62,8% în 2011 şi cu problem grave pe piaţa de muncă în ultimii ani, România este încă departe de atingerea obiectivului EU 2020 stabilit de Programl naţional de reformă care menţionează o rată de ocupare a forţei de muncă de 70% până în 2020. În contextual unor discrepanţe tot mai mari faţă de media UE şi date fiind teninţele actuale din ocuparea forţei de muncă, este puţin probabil că obiectivul naţional pentru 2020 va fi atins, dacă performanţa economică şi politicile naţionale nu se îmbunătăţesc considerabil.

Tabelul 1. Indicatori privind piața de muncă din România, evoluție 2007‐2012

2007 20008 2009 2010 2011 2012 2007-2012

Populația totală

(16-24 ani) 15.046.3 15.042.3 15.028.2 14.999.4 14.967.5 14.928.3 ‐0.8

Populația activă 9.994.1 9.944.6 9.924.2 9.964.6 9.868.0 9.964.1 ‐0.3

Populația ocupată (15‐64 ani) 8.842.5 8.882.2 8.804.7 8.822.0 8.750.0 8.885.6 +0.5

Șomajul 641 576 681 725 730 701 +9.4

Somajul în rândul tinerilor (<25ani) 197 177 197 204 210 189 ‐4.1

Populația inactivă

(15‐64 ani) 5.563.6 5.584.9 5.543.0 5.452.7 5.487.5 5.341.8 ‐4.0

Rata de activitate

(15‐64 ani) (%) 63.0 62.9 63.1 63.6 63.3 64.2 +1.2

Populația inactivă

(15‐64 ani) %

din populația totală 37.0 37.1 36.9 36.4 36.7 35.8 ‐1.2

Rata de ocupare

(15‐64 ani) (%) 58.8 59.0 58.6 58.8 58.5 59.5 +0,7

Rata de ocupare

(15‐24 ani) (%) 24.4 24.8 24.5 24.3 23.8 23.9 ‐0.5

Rata șomajului (%) 6.4 5.8 6.9 7.3 7.4 7.0 +0.6

Rata șomajului (<25 ani) (%) 20.1 18.6 20.8 22.1 23.7 22.7 +2.6

În anul 2011, numai 62,8% din populaţia României cu vârsta 20‐64 de ani era activă pe piaţa muncii. Gradul de participare era puţin inferior mediei UE, care atingea în acelaşi an o rată de ocupare a forţei de muncă de 68,6%. În acelaşi timp, diferenţe semnificative se înregistrează când se analizează rata de ocupare a forţei de muncă în funcţie de sex, cu o rată de ocupare mai mare pentru bărbaţi, atât în România, cât şi în UE.