Studiu comparativ pe piața asigurărilor - ING și Grawe

Capitolul 1. Piaţa asigurărilor de viaţă în România

1.1. Scurt istoric al asigurărilor din România

Istoria asigurărilor în România, a început să fie scrisă încă din secolul al IV-lea prin manifestări ale protecţiei pe baze mutuale, ce au apărut în Transilvania, însă progresele semnificative apar începând cu secolul al XIX-lea.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înfiinţarea unor societăţi comerciale pe acţiuni în domeniul asigurărilor, care prevedea că începând cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societăţi de asigurare ca societăţi comerciale pe acţiuni, ADAS şi-a încetat activitatea. Activul şi pasivul ADAS au fost preluate de către societăţile ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A., ASTRA S.A., si agenţia CAROM S.A., înfiinţate prin prevederile aceleiaşi Hotărâri. Societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. a preluat activele şi pasivele aferente asigurărilor facultative de viaţă, asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autovehicule şi altor asigurări. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. a preluat de la ADAS şi bunurile imobile care au fost incluse în capital. Societatea ASTRA S.A. a preluat activele şi pasivele corespunzătoare societăţilor mixte (cu participarea ADAS) din străinătate. Agenţia CAROM S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea şi plata despăgubirilor în cazul pagubelor produse în România, atunci când răspunderea revenea unor asiguraţi la societăţile de asigurare din străinătate şi în cazurile de pagube produse în străinătate de automobilişti români asiguraţi la societăţile de asigurare din România.

Aceste trei companii au fost create prin participarea statului de 100%, această situaţie schimbându-se în anul 1991 când prin Legea nr. 58 din data de 14 august 1991 privind privatizarea societăţilor comerciale, 30% din capitalul social al entităţilor economice a fost privatizat şi a trecut în administrarea Fondurilor Proprietăţii Private.

In anul 1991, apare Legea nr. 47 din data de 16 iulie 1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor. Prevederile Legii stipulau faptul că în România, activitatea de asigurare se desfăşoară prin intermediul societăţilor de asigurare, societăţilor de asigurare-reasigurare şi societăţilor de reasigurare şi, de asemenea, prin societăţile de intermediere (agenţii de intermediere).

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 574 din data de 23 august 1991 privind atribuţiile OFICIULUI DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE - OSAAR, se înfiinţează organismul de supraveghere a pieţei asigurărilor, ca direcţie în cadrul Ministerului Finanţelor.

In luna septembrie 1990 a fost înfiinţată prima societate de asigurări cu capital integral privat din România, S.C. UNITA SRL, cu sediul la Timişoara. Activitatea societăţii UNITA a debutat în luna ianuarie 1991, prin practicarea asigurărilor mixte de viaţă cu acumulare de capital. În anul 2000 pachetul majoritar al societăţii a fost cumpărat de compania Wienner Staedtische din Austria, iar în portofoliul societăţii se regăsesc în prezent toate tipurile de asigurări.

Ulterior, apar alte companii cu capital privat, românesc sau/şi cu capital străin (ţinând cont de faptul că Legea nu permitea înfiinţarea unei societăţi cu capital integral străin), marea lor majoritate având sediile în Bucureşti.

După anul 1990, pe piaţa românească a asigurărilor, au apărut foarte multe societăţi de intermediere în asigurări care jucau rolul de agenţi dar şi de brokeri de asigurări. Termenul "broker de asigurare" a fost introdus de Legea 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor.

Prin apariţia Legii 32/2000, se înfiinţează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, organism independent, autonom, finanţat de societăţile de asigurare, cu rol de reglementare, control şi supraveghere a pieţei asigurărilor. Comisia se finanţează din resurse proprii şi este condusă de un Consiliu format din preşedinte, un vicepreşedinte şi 3 membri, numiţi de Parlament, în şedinţă comună a celor două Camere. Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reinvestit.

1.2. Principalele tipuri de asigurări de viaţă

Un aspect esenţial in viaţa şi evoluţia omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţie şi înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit.

Evenimentele din viaţa noastră se succed cu repeziciune şi de cele mai multe ori în mod imprevizibil. Avem nevoie să fim siguri că familia noastră este în siguranţă şi beneficiază de tot sprijinul financiar de care are nevoie.

Asigurarea este o formă de protecţie bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice - asigurător, plătind asigurătorului o sumă de bani numită primă de asigurare.

Asigurătorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc.

Evoluând de la funcţia simplă de protecţie în caz de deces, asigurările de viaţă au devenit mai complexe, la momentul actual existând următoarele forme de asigurare:

-asigurare de viaţă clasică: este cea care acoperă riscul de deces al asiguratului, beneficiarul fiind cel desemnat prin poliţă. Este cel mai ieftin tip de asigurare fiind recomandat în cazul creditelor.

-asigurare de viaţă cu acumulare de capital pentru copii: aceasta oferă sprijin finaciar copiilor sau altor beneficiari stipulaţi, sub forma unor rente primite pe durata studiilor şi/sau o sumă fixă primită la căsătorie sau la expirarea poliţei. Astfel familia ta va fi protejată indiferent de ce s-ar întâmpla.