Studiu de Caz - Efectuarea unei Inspectii de Risc cu Intocmirea unui Dosar de Dauna - Piata Auto

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Studiu de Caz - Efectuarea unei Inspectii de Risc cu Intocmirea unui Dosar de Dauna - Piata Auto.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 32 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Firtescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

CUPRINS
1. Scurt istoric al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto 2
1.1 Conceptul de asigurare RCA 4
1.2. Asiguratul în cazul asigurării RCA 5
1.3. Asigurătorul în cazul asigurării RCA 5
1.4. Contractul de asigurare 7
1.5. Primele de asigurare, riscurile asigurate și despăgubirea 10
2. Piața RCA din România 15
2.1. Limite de despăgubire 15
2.2. Principalii indicatori privind asigurarea obligatorie RCA 16
2.2.1. Prime subscrise 16
2.2.2. Indemnizații brute plătite 16
2.2.3. Rezerva tehnică 17
3. Efectuarea inspecției de risc 18
4. Operaţiuni declanşate de producerea evenimentelor asigurate 22
5. Dosarul de daună auto 28
5.1. Studiu de caz 29
BIBLIOGRAFIE 31

Extras din document

1. Scurt istoric al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a apărut pentru prima dată în Marea Britanie, în 1930, printr-o lege dedicată, denumită Road Traffic Act, ca urmare a numeroaselor procese de daune, rezultate în urma accidentelor provocate de automobile, soldate cu victime și care nu ofereau satisfacție petenților.

Ulterior, cadrul legal privind obligativitatea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto a fost adoptat și de Irlanda (în 1933), Germania (1939) și Franța (1958). În România, asigurarea RCA s-a introdus, pentru prima oară, în anul 1972, sub denumirea de asigurare prin efectul legii, de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule și asigurarea prin efectul legii a călătorilor în cazurile de accidente.

În prezent, asigurarea RCA este reglementată, prin norme specifice, de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate c dispozițiile Legii nr. 136/ 1995, precum și a Legii nr. 32/ 2000, cu modificările și completările ulterioare ale acestora.

Cartea Verde

În 1949, cu mult înainte de formarea Uniunii Europene, Comitetul permanent de lucru pentru transporturi rutiere al Comitetului pentru transporturi interioare din cadrul Comisiei Economice a Naţiunilor Unite s-a întrunit la Geneva și a emis așa numita Carte verde.

Recomandare de la Geneva, punând bazele sistemului Carte Verde (Green Card System) pentru beneficiarii de asigurări auto.Acest sistem a fost conceput pentru a simplifica trecerea vehiculelor dintr-o ţară membră a Uniunii Economice Europene în alta. Comitetul a recomandat adoptarea unui model scandinav, în vigoare din 1926. Cartea verde este echivalentul polițelor naţionale de asigurare auto din toate ţările agreate. Ea servește drept dovadă de asigurare de răspundere civilă, care poate fi prezentată în cazul unui accident petrecut în afara ţării proprii.

Sistemul carte verde operează în mai mult de 40 de ţări, incluzând toate ţările din Europa și mai multe ţări din Orientul Mijlociu. Acesta a fost instituită în multe ţări din Europa care nu făcut iniţial parte din Spaţiul Economic European.

Implementarea deplină și eficientă a sistemului Carte verde a impus crearea unui organism de emitere a formularelor de asigurare Carte verde, care să poată facilita schimbul de informaţii între asigurătorii din ţările de origine ale conducătorilor auto implicaţi în evenimente rutieretransfrontaliere și, deasemenea, care să aibă autoritatea pentru investigarea circumstanţelor în care s-au produs evenimentele auto și gestionare a cazurilor respective. Astfel, s-au creat Birouri naţionale de asigurări, la care au aderat toţi asigurătorii care practicau asigurare de

răspundere civilă auto obligatorie.

Principalele atribuţii ale acestor Birouri sunt: să pună la dispoziţie mijloacele prin care o persoană vătămată poate face plângere împotriva unei poliţe de asigurare emisă pe teritoriul altei ţări și să faciliteze schimbul de plăţi între societăţile de asigurare.

România aderă la sistemul Carte verde în 1965, prin înscrierea ADAS la Consiliul NIB, de la Londra. Până în 1990 ADAS gestionează și atribuţiile de Birou Naţional de Asigurări. După revoluţie, activitatea de constatare a daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazul pagubelor

produse în România, de către conducători auto asiguraţi în străinătate sau al pagubelor produse în străinătate de conducători auto români, este preluată, cu titlu tranzitoriu, de către agenţia CAROM. Un an mai târziu, Legea nr. 47/1991 prevedea ca „societăţile de asigurari și societăţile de asigurare – reasigurare care practică asigurarea de autovehicule vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule, care reprezintă aceste societăţi în relaţiile interne și cu străinătate, îndeplinind sarcinile și supraveghind realizarea de către societăţile reprezentate a obligaţiilor rezultând din convenţiile internaţionale cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru pagube cauzate prin accidente de autovehicule.“

În iunie 1995, Tribunalul București admite cererea asociaţiei Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) și dispune înregistrarea acesteia în Registrul special al Tribunalului Municipiului București.

Ca o concluzie putem spune că încă din primii ani ai secolului trecut, asigurările cu caracter obligatoriu reflectă fidel etapele dezvoltării și nevoilor unei societăţi.

Studiul evoluţiei lor a intrat, deja, în atenţia știinţelor sociale. Nivelul de asimilare și acceptare al formelor de asigurări obligatorii spune multe despre gradul de emancipare al unei societăţi. Atenția și respectul față de bunul public, conștiinţa apartenenţei la o comunitate, cu responsabilităţile de rigoare, se regăsește în grija de a fi sigur că nu devii o povară pe umerii celor dragi sau ai societăţii.

1.1 Conceptul de asigurare RCA

Asigurările de răspundere civilă reprezintă o componentă de mare importanţă şi actualitate a activităţii de asigurare. Prin asigurările de răspundere civilă se acoperă prejudiciul produs de asigurat - persoana fizică sau persoana juridică - unor terţe persoane. În toate cazurile este vorba de prejudiciile ce pot fi produse în anumite împrejurări şi pentru care o persoana fizică sau juridică răspunde potrivit legii.

Existenţa acestui tip de asigurare permite pe de o parte ca persoana păgubită să primească despăgubirea cuvenită, iar pe de alta, ca patrimoniul asiguratului să rămână neatins, deoarece în schimbul primelor de asigurare plătite, el nu mai poate fi plătit, pe cale judiciară pentru prejudiciul produs.

Fisiere in arhiva (1):

  • Studiu de Caz - Efectuarea unei Inspectii de Risc cu Intocmirea unui Dosar de Dauna - Piata Auto.docx