Surse de Constituire a Fondurilor de Asigurări Sociale

Conceptul de asigurări sociale

O trăsătură caracteristică și străveche a omului este aceea de a economisi o parte din resursele sale materiale în scopul de a depași anumite evenimente calificate drept riscuri sociale, cum ar fi: boala, maternitatea, invaliditatea, accidentele de muncă, boala profesională, șomajul, atingerea unei anumite limite de vârsta, etc.

Măsurile de prevedere ce se realizează în mod independent, prin mijloace proprii, asigurarea materială reprezintă un fapt personal, fără semnificație juridică. Dacă măsurile de prevedere se realizează prin intermediul unor structuri organizatorice constituite în cadrul colectivității atunci se poate vorbi de asigurări sociale, acestea prezentându-se ca o instituție juridică ori de câte ori implică existența unor relații sociale reglementate prin norme de drept.

Termenul de asigurări sociale este explicat în “Dicționarul explicativ al limbii române” drept forma de ocrotire a oamenilor muncii, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală în cazuri de boală, în trimiterea la odihna sau la cură.

În “Dicționarul complet al economiei de piață” prin asigurare socială (în limba engleză- “social insurance”, și în franceză “assurance sociale”) se întelege acea parte a relațiilor social economice și bănești cu ajutorul cărora - în procesul repartiției PIB - se formează, se repartizează și se utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii obligatorii a salariaților și pensionarilor din regiile autonome, societăților comerciale din rețeaua cooperativelor de consum, a membrilor cooperativelor mesteșugărești și asociațiilor agricole, a avocaților, a țăranilor, a meșteșugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a persoanelor care deservesc blocurile de locatari, aflate în incapacitate temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrânețe și în alte cazuri prevăzute de lege.

De asemenea, asigurările sociale ocrotesc și membrii familiilor persoanelor de mai sus. În literatura juridică de specialitate au fost exprimate mai multe puncte de vedere în legătură cu definirea asigurărilor sociale. Astfel, de către un autor sunt definite “ca o verigă importantă a sistemului financiar și de credit” ele cuprinzând “acele relații economice, exprimate în formă bănească prin mijlocirea cărora se repartizează și se utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii personalului muncitor, cooperativelor și membrilor lor de familie în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacității de muncă, la bătrânețe și în multe alte cazuri”.

Un alt autor are o parere contrarie precizând ca “în expresie baneasca” se prezinta cel mult fondurile si prestatiile de asigurari sociale, dar nu totalitatea relatiilor sociale.

Un alt punct de vedere acrediteaza ideea ca prin raporturile de asigurari sociale se au în vedere relatiile juridice care se nasc, se modifica si se sting în legatura cu acoperirea unor riscuri sociale ca atare determinate de lege. Ca institutie juridica asigurarile sociale constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materiala de batrânete, boala sau accident a persoanelor care sunt subiecte intr-un raport juridic de munca sau altor categorii de persoane prevazute de lege, precum si a urmasilor acestora.

Din continutul acestei institutii fac parte si dispozitiile legale privind structura, functionarea si atributiile organelor înfiintate în scopul înfaptuirii dreptului la asigurare materiala, precum si cele referitoare la constituirea si utilizarea fondurilor banesti necesare. În notiunea de asigurare sociala se cuprind si normele juridice privind recuperarea sociala si profesionala a persoanelor care, fiind încadrate în munca, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor, ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care produc invaliditate.

De asemenea, asigurarile sociale cuprind si reglementarile privind masurile pe care unitatile sunt obligate sa le ia pentru calificarea si încadrarea în munca a persoanelor handicapate precum si pe cele care se refera la plata ajutorului de somaj, alte forme de protectie sociala, precum si de sprijin în vederea reintegrarii lor profesionale prin calificare, recalificare si perfectionare.

În România, asigurarile sociale se realizeaza prin intermediul mai multor sisteme, dar forma tipica o constituie asigurarile sociale de stat, pentru ca acestea cuprind cea mai mare parte a persoanelor asigurate din România si ofera gama cea mai întinsa de prestatii de asigurari sociale.

Pana in anul 1992, sistemul national de asigurari sociale era constituit din urmatoarele componente principale:

a) asigurarile sociale de stat;

b)asigurarile sociale din cooperatia mestesugareasca si ale mestesugarilor cu ateliere proprii;

c) asigurarile sociale din asociatiile agricole;

d) asigurarile sociale ale agricultorilor cu gospodarie proprie;

e) asigurarile sociale ale avocatilor;

f) asigurarile sociale ale slujitorilor cultelor.

Incepand cu anul 1992 s-a conturat realizarea unui sistem public national unificat de asigurari sociale, prin integrarea in asigurarile sociale de stat a sistemelor independente de asigurari sociale (asigurarile sociale pentru agricultori, ale cooperatiei mestesugaresti, ale Bisericii Ortodoxe Romane, ale artistilor plastici, ale muzicienilor, compozitorilor si scriitorilor).