Luna

I.LA O PRIVIRE ASUPRA LUNII

Luna este singurul satelit natural al Pământului.Când distanţele din Sistemul Solar păreau de nestrăbătut,imaginaţia artiştilor şi poeţilor a făcut din acest mic astru un mit

plin de gingăşie şi răceală,intuindu-i prin multitudinea imaginilor şi metaforelor adresate tristeţea şi singurătatea.

Ştiinţa care se ocupă cu studiul acestui corp ceresc se numeşte selenologie.

Cel mai apropiat corp ceresc de Pământ-Luna-se află la o distanţă de doar 380.000 kilometri ,deci îndeajuns de aproape pentru a fi vizibilă pe cerul nopţii.Frumuseţea lunii a atras atenţia oamenilor încă din vechi timpuri,iar studiile efectuate asupra poziţiei şi mişcării sale au condos la observaţii asupra Sistemului Solar ,mareelor şi au dus la stabilirea calendarului.

Figura 1

Cu ochiul liber se observă că suprafaţa Lunii e brăzdată de diferite forme de relief .Chiar şi un telesop ca cel al lui Galileo Galilei dezvăluie o suprafaţă ce prezintă numeroase cratere,mai ales zonele înalte.Zonele de tip “maria” sunt denumite astfel de la corespondentul latinesc pentru mare,dar să nu ne imaginăm că pe Lună există vapoare;Luna nu are atmosferă,deci este un loc uscat.Masa sa reprezintă doar 1/81 din masa planetei noastre şi acceleraţia gravitaţională este doar 1/6 din acceleraţia gravitaţională a Pământului.Alte tipuri de structuri vizibile la suprafaţa lunii înafară de suprafeţele întinse cu aspect fin şi de ariile în care apar cratere include lanţurile muntoase formate prin acumulări de debrite ,munţi care pot atinge între 7000-9000 metri şi văile.Mai apar depresiuni de origine vulcanică formate prin prăbuşirea unor canale de lavă ce pot avea formă sinuoasă sau dreaptă ce se pot întinde pe sute de kilometri.Marginile craterelor de diferite dimensiuni pot atinge zeci de kilometri fiind mai înalte decât văile Marelui Canion ce străjuiesc râul Colorado.Luna prezintă particularitatea că descrie orbita sa în jurul Pământului în acelaşi timp în care realizează o rotaţie completă în jurul axei sale ,numită rotaţie sincronă.Această singularitate care face vizibilă pentru Terra mereu aceeaşi faţă îşi are originea în efectul cumulat al frecării interne mareice.

Figura 2

Distanţă faţă de Soare : 149 000 000 kilometri

Distanţă faţă de Pământ:384.400 kilometri

Masa:de 0.0123 mai mică decât masa Pământului(Pământul este de 81 de ori mai masiv decât Luna)

Diametru:3.476 kilometri

Densitate medie: 3.344 g/centimetru cub

Gravitaţie: de 0.17 mai mică decât cea a Pământului

Perioadă de rotaţie:27 zile 7 ore 41 minute

Perioadă de orbitare:27.32 zile