Contabilizarea imobilizărilor corporale - reevaluarea studiu de caz la Natura Alimente SRL

INTRODUCERE

Lucrarea de față urmărește să realizeze introducerea în noțiunile fundamentale ale recunoașterii, evaluării și contabilizării imobilizărilor corporale.

Imobilizările corporale reprezintă adesea o parte importantă din activele intrprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției sale financiare. Mai mult, decizia dacă o cheltuială reprezintă un activ sau o cheltuială de exploatare poate avea un efect semnificativ asupra rezultatelor rapoarte de intreprindere.

Am ales tema aceasta deoarece am considerat-o că este de o importanță deosebită, iar imobilizările corporale reprezintă un subiect de actualitate și sunt elemente de bază în economie. Am ales imobilizările corporale în primul rand, pentru că, la majoritatea întreprinderilor, au ponderea cea mai importantă în totalitatea activelor întreprinderii și pot influența rezultatele financiare.

De asemenea, sunt importante deoarece sunt destinate dezvoltării sau întreținerii activităților în entitate, sau participă direct la realizarea obiectului de activitate al întreprinderii. Imobilizările corporale fac parte din structura bilanțului direct legate de evaluarea poziției financiare. Ele contribuie direct sau indirect la fluxul de numerar și echivalente de numerar prin faptul că generează către întreprindere beneficii economice viitoare.

CAPITOLUL 1. STADIUL CUNOAȘTERII IN DOMENIUL IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

1.1. Fundamente teoretice privind imobilizările corporale

1.1.1. Noțiuni generale privind activele imobilizate

Activul este definit ca fiind o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente anterioare și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.

Se pot delimita următoarele structuri de active:

- Active imobilizate

- Active circulante

- Cheltuieli în avans

Standardul internațional I.A.S.1 denumit "Prezentarea situațiilor financiare" definește activele imobilizate ca fiind toate acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente.

Reglementările contabile din Romania definesc activele imobilizate ca fiind acele active ale unei entități destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia. Astfel, activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească pe o perioadă îndelungată în activitatea entității și care nu se consumă după prima lor utilizare, ca atare, nu sunt destinate comercializării.

Elementele patrimoniale de această natură constituie suportul tehnico-material și financiar necesar desfășurării activităților cu caracter productiv și prestări servicii, precum și celor din alte domenii de activitate.

Ele reprezintă elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unității patrimoniale, alcătuind baza și mijloacele de acțiune ale întreprinderii, caracterizându-se prin aceea că se folosesc pe o perioadă îndelungată și nu se consumă de la prima utilizare, participând la mai multe cicluri de fabricație, iar valoarea pe care o au se transmite treptat, sub forma amortizării asupra cheltuielilor fiecărui exercițiu.

Activele imobilizate pot fi grupate în funcție de anumite criterii specifice. Astfel, în funcție de natura lor, imobilizările pot fi clasificate în imobilizări financiare, cazul imobilizărilor financiare și nefinanciare, imobilizări necorporale și corporale. Un alt criteriu după care pot fi clasificate este destinația lor, deosebindu-se în această situație:

- imobilizările profesionale, care sunt utilizate sau destinate a fi folosite de către agenții economici pentru producția de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, adică acele bunuri care concură la realizarea obiectului de activitate;

- imobilizările neprofesionale, adică acele bunuri care deservesc alte activități decât cea productivă, cum ar fi de exemplu construcțiile de locuit destinate realizării serviciilor sociale ale întreprinderii.

Delimitarea lor, după destinație, în imobilizări profesionale și neprofesionale, este utilă pentru fundamentarea necesarului de fond de rulment aferent activității de exploatare și în afara exploatării.

De asemenea, imobilizările sunt structurate după modul de conducere a evidenței operative, a organizării și conducerii contabilității analitice și sintetice, pentru asigurarea integrității lor, a calculului în înregistrări a amortizării, a evidenței deprecierii reversibile a acestora. Ele sunt o categorie de bunuri, reunite prin anumite caracteristici, dar și diferite din punctul de vedere al scopului, utilității și formei. Caracteristicile care le unesc într-o categorie de sine stătătoare sunt legate de durata lor de funcționare si de importanța lor valorică.

Punctele de vedere ce le diferențiază au determinat următoarea structură a activelor imobilizate, care se regăsește în Planul de conturi general:

- imobilizări necorporale;

- imobilizări corporale;

- imobilizări în curs;

- imobilizări financiare.