Rolul auditului intern în combaterea fraudelor

Introducere

Auditul intern poate fi definit ca proces de examinare a activităților unei organizații în scopul realizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului și proceselor de conducere.

Obiectivele principale ale auditului intern sunt următorele:

Verifică activitatea organizațiilor din perspectiva politicilor, programelor și managementului acesteia conform legislației;

Evaluează cât de potrivite sunt controalele financiare și nefinanciare dispuse de conducerea entității economice;

Protejează elementele patrimoniale bilanțere și extrabilanțiere ale organizației;

Identifică metode de prevenire a fraudelor și a pierderilor de orice fel;

În țara noastră auditul intern funcționează pe baza Normelor elaborate de Camera Auditorilor financiari, iar persoanele responsabile pentru organizarea acestuia trebuie să aibă calitatea de auditor financiar.

La început, companiile nu vedeau prevenirea fraudei ca fiind un obiectiv important pentru sistemul de control intern. Toate măsurile ce se iau în vederea prevenirii fraudei erau privite ca fiind o parte din obiectivele generale, și nu ca un program organizat și bine structurat, fiind alcătuit din obiective clare și bine definite pentru identificarea și prevenirea fraudei.

Consiliul de administrație, precum și acționarii obișnuiau să trateze cazurile înregistrate de fraudă ca fiind anumite neregularități generate de modul defectuos de funcționare a controalelor interne, care nu se realizează în mod regulat.

Însă, având în vedere că au apărut nenumărate cazuri de fraudă, care au fost identificate în cadrul unor firme cu renume sau în cadrul unor companii care își derulează activitatea la nivel internațional, atitudinea companiilor față de aceste cazuri s-a schimbat.

În prezent, frauda este abordată ca fiind un risc major la care este predispusă o companie. Conceptul de fraudă se află într-o relație foarte strânsă cu riscurile de credit, juridice, riscuri de piață și reputaționale. De asemenea, existența conceptului de fraudă i-au făcut pe investitori să fie mult mai diligenți, să se informeze mai bine în legătură cu organizația în care urmează să investească. Astfel că, alături de pierderile financiare provocate de fraudă se mai adaugă și alte pagube colaterale, precum distrugerea imaginii unei companii, ruperea anumitor relații de afaceri, afectarea moralului angajaților. Companiile care au înregistrat cazuri de fraudă le poate fi foarte greu să recâștige încrederea investitorilor, astfel că valoarea acestor companii scade.

Investitorii, ca răspuns la combaterea fraudei, au impus dezvoltarea unor mecanisme de anti-fraudă prin care se pune accent pe identificarea la timp și prevenirea cazurilor de fraudă. Astfel, în identificarea și prevenirea fraudei un rol foarte important îl au efectuarea controalelor interne și activitatea desfășurată de auditul intern.

Auditurile de sistem și prevenirea fraudelor

Auditorii interni trebuie să aibă o imagine clară asupra fenomenului de fraudă și extinderea acestuia. În urma studiului din anul 2005 intitulat Global Economic Crime Survey, realizat de către Universitatea Martin-Luther,din Halle-Wittenberg, Germania, care a avut ca obiect de studiu peste 3600 de companii de la nivel internațional, a arătat ponderile înregistrate de principalele forme de fraudă, și anume:

Ponderile înregistrate de fiecare formă de fraudă conform studiului realizat de peste 3600 de companii la nivel internațional:

Prevenirea fraudei a devenit un subiect în sine. Cadrul juridic 2014-2020 cere ca statele membre să facă un nou pas în ceea ce privește prevenirea fraudei. Măsurile antifraudă pentru programele operaționale ale ESIF sunt acoperite de RDC, care prevede că autoritățile de management trebuie să instituie măsuri antifraudă eficace și proporționale, în funcție de o evaluare a riscului de fraudă. Reglementările includ obligația ca autoritățile de audit să furnizeze o evaluare privind funcționarea sistemelor de gestionare și control din cadrul programelor operaționale, inclusiv o evaluare a măsurilor antifraudă instituite.

Rol de audit

- responsabilitatea pentru prevenirea și detectarea fraudelor revine celor însărcinați cu guvernanța, precum și conducerii organizației;

- auditorii ar trebui să raporteze cazurile de fraudă suspectată celor însărcinați cu guvernanța și conducerii, precum și autorităților de reglementare și de aplicare a legii.

Fondul social european și Fondul de coeziune menționează că „exercitând un scepticism profesional adecvat, auditorii trebuie să fie foarte atenți la oportunitățile de fraudă, cum ar fi deficiențele de control în cadrul sistemelor de control si gestiune. În special, dacă mediul de gestiune și control poate fi considerat cu risc ridicat, se recomandă ca auditorii să se consulte cu autoritățile de management în ceea ce privește punctele de vedere ale acestora față de riscul de fraudare, pentru a testa măsurile antifraudă puse în aplicare.”