Adresarea IP

Introducere

Termenii Internet si internet provin din împreunarea artificială si partială a două cuvinte englezesti: interconnected = interconectat si network = retea.

Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o retea mondială unitară de calculatoare si alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” si „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”.

Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează retele speciale ce interconectează 2 sau mai multe retele autonome aflate la mare depărtare unele fată de altele. Un exemplu de 2 retele mari, interconectate printr-un internet pentru care folosinta acestui nume este justificată: retelele SIPRNet si FidoNet. Retelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-reteaua „Internet”.

În ziua de astăzi Internetul este sustinut si întretinut de o multime de firme comerciale. El se bazează pe specificatii tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe asa-numitele "protocoale de comunicatie", care descriu toate regulile si protocoalele de transmitere a datelor în această retea.

Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) si User Datagram Protocol (UDP).

Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai include si protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP si SIP.

Serviciile Internet au la bază schimbul de mesaje între o sursă si un destinatar. Similar, într-o retea de calculatoare, pachetul este dat unui comutator de pachete, numit si "ruter" (router), care are un rolul de a transmite informatia către destinatar. Eventual, pachetul traversează mai multe comutatoare intermediare. Ultimul comutator livrează mesajul destinatarului.

Dirijarea pachetelor este efectuată automat de către retea si respecta un set de reguli si conventii numit "protocol". Retelele de calculatoare pot folosi protocoale diferite, dar, pentru a putea comunica între ele, trebuie să adopte acelasi protocol. Retelele din Internet folosesc protocolul IP (Internet Protocol). IP asigură livrarea pachetelor numai dacă în functionarea retelelor nu apar erori. Dacă un mesaj este prea lung, IP cere fragmentarea lui în mai multe pachete. Transmiterea pachetelor IP se face între calculatoare gazdă si nu direct, între programele de aplicatie. Din aceste motive, protocolul IP este completat cu un altul, numit TCP (Transmission Control Protocol), care face fragmentarea si asigură transmiterea corectă a mesajelor între utilizatori. Pachetele unui mesaj sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise si reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete.