Alimentarea cu Energie Electrică a unei Întreprinderi

INTRODUCERE

În ţara noastră în ceea ce priveşte consumul de energie electrică, industria are o pondere importantă faţă de restul consumatorilor, reprezentând circa 50% din producţia totală de energie electrică.

O problemă importantă, cu consecinţe economice o constituie determinarea încă din etapa de proiectare a fiecărei întreprinderi a mărimii puterii active şi reactive, precum şi a energiei active şi reactive, astfel încât să fie cât mai aproape de ceea ce se realizează după intrarea în funcţiune pentru a se evita supra sau subdimensionarea instalaţiilor de alimentare.

Pe baza valorilor obţinute şi în urma examinării situaţiei din sistemul energetic din zona amplasamentului întreprinderii şi a caracteristicilor şi repartizării tuturor consumatorilor în incinta acesteia, se stabilesc mai multe variante posibile, atât pentru instlaţiile de racordare la sistem, cât şi cele de distribuţie a energiei electrice în întreprindere, dintre care, prin folosirea calculelor tehnico-economice comparative, se selectează variantele cele mai avantajoase, care urmează a fi realizate.

De asemenea, în incinta întreprinderilor, unde apar receptoare în număr mare, având puteri nominale din ce în ce mai mari şi cu comportări diferite în funcţionare, este necesar ca instalaţiile de distribuţie să corespundă fiecărei categorii de consumatori.

Cerinţele care stau la baza rezolvării problemelor legate de relizare tuturor instalaţiilor electroenergetice din exteriorul şi din interiorul incintei fiecărei întreprinderi, în vederea alimentării cu energie electrică, privesc asigurarea producerii şi aducerii întregii puteri şi energii necesare până la ultimul receptor, funcţionarea sigură a acestor instalaţii la nivelul cerinţelor fiecărei categorii de consumatori şi economicitatea acestora, în sensul realizării lor cu investiţii minime şi cheltuieli de exploatare reduse.

Rolul energeticienilor nu se încheie însă odată cu punerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare, este necesară o permanentă preocupare împreună cu tehnologii din fiecare întreprindere, în vederea creării unor condiţii tehnico-organizatorii cât mai bune de desfăşurare a proeselor de producţie, pentru reducerea consumului de energie electrică.

Scopul lucrării de faţă este analiza soluţiilor de alimentare din SEN a unui consumator industrial în vederea realizării unei concepţii de alimentare a acestui consumator, având în vedere noile orientări economice din ţara noastră.

Soluţia de alimentare a unui consumator cu energie electrică este determinată de cuantumul puterii consumate şi gradul de continuitate în alimentare, solicitat de consumator.

Una din cerinţele esenţiale prvind racordare consumatorilor la sistem este aceea de a realiza soluţii constructive şi tehnologice la nivelul celor mai înalte realizări pe plan mondial, în limita aplicabilităţii acestor soluţii la scara ţării noastre urmărindu-se în special următoarele:

 reducerea costurilor;

 creşterea gradului de tipizare;

 reducerea pierderilor de energie;

 creşterea fiabilităţii şi a mentenanţei;

 rentabilizarea activităţii de furnizare a energiei electrice.

CAPITOLUL 1

DESCRIEREA FLUXULUI TEHNOLOGIC ŞI ALEGEREA RACORDULUI ÎNTREPRINDERILOR LA REŢEAUA PUBLICĂ

1.1. NOŢIUNI GENERALE

Stabilirea puterii şi energiei electrice necesare întreprinderilor industriale dă posibilitatea obţinerii primelor informaţii necesare pentru a putea trece la examinarea problemei alimentării acestora cu energie electrică necesară.

Alimentarea se referă în primul rând la puterea şi energia activă care în generlal sunt date din SISTEMUL ENERGETIC, cu excepţia cazurilor când în întreprinderi se realizează centrale electrice de termoficare proprii şi priveşte numai în parte puterea şi energia reactivă şi anume în măsura în care corespunde funcţionării economice a sistemului.

În procesul alimentării cu energie electrică, între sistem în calitate de furnizor şi întreprindere în calitate de consumator se creează relaţii reciproce constând dine cerinţe şi obligaţii din partea fiecăruia. Astfel întreprinderile solicită să li se asigure puterile maxime necesare, energia necesară, calitatea energiei prin tensiuni şi frecvenţa normale şi siguranţa în sensul asigurării continuităţii în alimentare corespunzătoare diferitelor categorii de receptoare.

SISTEMUL ENERGETIC, ca furnizor solicită întreprinderilor realizarea unei curbe de sarcină cât mai aplatizată, ceea ce conduce la o valoare cât mai redusă a puterii maxime la aceeaşi energie consumată. De asemenea, solicită realizarea unui consum specific de energie cât mai mic, respectiv o cantitate de energie cât mai mică; realizarea unui factor de putere corespunzător reglementărilor în vigoare, precum şi prevederea unor instalaţii deautomatizare şi protecţie prin relee care să asigure, în cazul unor deranjamente în instalaţiile de distribuţie din întreprindere, detectarea, deconectarea şi limitarea efectelor la nivelul întreprinderii, fără să afecteze Sistemul Energetic.