Aparate de măsură - ampermetrul

Argument

Ştiinţa este un ansamblu de cunoştinţe abstracte şi generale, fixate într-un sistem coerent obţinut cu ajutorul unor metode adecvate şi având menirea de a explica, prevedea şi controla un domeniu determinat al realităţii obiective.

Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă cu un secol şi jumătate,au deschis o eră nouă civilizaţiei omeneşti.

Problema mecanizării în procesul de producţie a apărut odată cu primele mijloace tehnice (obiecte, materiale) care adoptau eforturile fizice ale omului la cerinţele intervenţiei asupra proceselor în sensul minimizării acestor eforturi. În această etapă omul este nemijlocit legat de procesul de producţie, iar intervenţiile sale fizice şi intelectuale sunt absolut necesare producerii de bunuri materiale. Conceptul de mecanizare a cunoscut o continuă evoluţie în strânsă corelaţie cu evoluţia proceselor de producţie şi cu evoluţia tehnologică.

Utilizarea unor manipulatoare, sisteme complexe de alimentare şi transport, scule şi materiale în procesul de producţie, în cadrul unor fluxuri tehnologice bine definite reprezentând etapă importantă în asigurarea producţiei de bunuri materiale şi în acelaşi timp cerinţa primară în vederea trecerii la etapa automatizării.

Prin automatizarea proceselor de producţie se urmăreşte asigurarea tuturor condiţiilor de desfăşurare a acestora fără intervenţia nemijlocită a operatorului uman. Această etapă presupune crearea a acelor mijloace tehnice capabile să asigure evoluţia proceselor într-un sens prestabilit asigurându-se producţia de bunuri materiale la parametrii doriţi.

Etapa automatizării presupune existenţa proceselor de producţie astfel concepute încât să permită implementarea mijloacelor de automatizare capabile să intervină într-un sens dorit asupra proceselor, asigurând condiţiile de evoluţie a acestora în deplină concordanţa cu performanţele optime.

Doresc să fac dovada gradului de pregătire în meseria”Tehnician în automatizări” având cunoştinţe dobândite în cadrul disciplinelor de învăţământ: Măsurări Electrice şi Electronice; Electronică Analogică; Electronică Digitală; Bazele Automatizării şi altele.

Lucrarea cuprinde 4 capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei am studiat materiale bibliografice indicat dar şi alte lucrări ştiinţifice cum ar fi: cărţi şi reviste de specialitate şi STAS-uri. În acest fel au corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu cele întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de elaborare a atestatului profesional.

Consider că tema aleasă în vederea obţinerii atestatului în specialitatea “Tehnician în automatizări”, dovedeşte capacitatea mea de a sistematiza şi sintetiza cunoştinţele de a rezolva probleme teoretice dar şi practice în specializarea dorită.

Am ales această temă de atestat ”Ampermetrul” pentru că face parte din planul de învăţământ şi pentru că este o temă de viitor.

Capitolul I. Mijloace si metode de măsurare

I.1 Aparatul de măsurat

Tehnica de măsurare, cu ajutorul căreia se efectuează orice proces de măsurare, conţine pe lângă metoda de măsurare si o a doua componentă: mijlocul de măsurare – ca element “fizic” cu ajutorul căruia se aplica o metodă de măsurare în scopul realizării experimentului ce conduce la determinarea valorii măsurandului analizat.

Mijlocul de măsurare, pe care – indiferent de complexitatea lui – îl vom denumi si operatorul care execută măsurarea, figura 1,a. Ca urmare, sub forma sa cea mai simplă, un aparat de măsurat poate fi considerat ca un diport căruia la intrare i se aplică un semnal X (v. fig. 1,b) prelevat de la obiectul analizat si care reprezintă măsurandul, iar la ieşire furnizează un semnal Y (un răspuns) sub o formă ce poate fi percepută de operator ca rezultat al măsurării.

Fig. 1.

În general, sau mai bine zis în cazurile reale, răspunsul Y nu depinde numai de mărimea de intrare (semnalul X ), aşa cum arată, ci si de alte mărimi care influenţează aparatul, fără a fi “utile” (adică supuse măsurării). Aceste mărimi “perturbatoare” sunt denumite mărimi de influență; aşa sunt mărimile ce reprezintă influenţa mediului asupra aparatului de măsurat (ca: temperatura, presiunea, umiditatea, vibratiile s.a.), mărimi perturbatoare electromagnetice (determinate de: câmpurile electrice, câmpurile magnetice, undele electromagnetice, semnalele transmise prin reţeaua comună de alimentare cu energie electrică etc.). În afara mărimilor de influență, răspunsul (mărimea de ieşire a aparatului mai depinde si de comenzile care au fost date aparatului de măsurat, prin elementele de comanda cu care marea majoritate a aparatelor sunt dotate.

De aceea, o reprezentare mai completă a aparatelor de măsurat este dată de schema din figura 2.