Cilindrii pentru Acționări Pneumatice

Argument

Acţionarea reprezintă operaţiunea prin care se comandă şi se urmăreşte regimul de

funcţionare al diverselor instalaţii de lucru sau procese tehnologice.

În funcţie de tipul motorului de acţionare, acţionările pot fi:

- electrice

- hidraulice

- pneumatice

- mixte

În comparaţie cu alte echipamente utilizate în mod frecvent în cadrul sistemelor automate,

sistemele hidraulice au un raport putere-greutate cu mult mai mare, deci o mare densitate de

putere şi o viteză mare de răspuns. În general sistemele hidraulice au următoarele caracteristici:

- posibilitatea reglării automate a poziţiei, vitezei şi forţei într-un domeniu larg de valori şi

cu precizie ridicată;

- inversarea uşoară a sensului de mişcare fără efecte şi solicitări dinamice mari, permiţând

frecvente de lucru superioare;

- posibilitatea amplasării comode a elementelor hidraulice în locuri accesibile, fapt care

asigură o mare flexibilitate în soluţionarea problemelor de automatizare;

- realizarea tipizării, modularizării şi unificării elementelor hidraulice la un preţ de cost şi

calitate competitive;

- caracteristica mecanică relativ rigidă, anumite fluide de lucru fiind practic incompresibile

faţă de legătura prin câmp magnetic care este mult mai elastică;

- uzura mică a e lementelor hidraulice datorită funcţionării acestora în mediu lubrifiant;

Dezavantajele principale ale acţionărilor hidraulice sunt:

- pierderi de presiune liniare şi locale în elementele hidraulice care sunt proporţionale cu

pătratul vitezei de curgere a lichidului, aceasta limitând viteza admisibilă de curgere prin

conducte, la 10 m/s, iar turaţia pompelor şi motoarelor hidraulice la circa 5000 rot/min;

- pierderi volumice prin elementele de etanşare sau prin comprimare, ceea ce modifică

vitezele elementelor de execuţie;

- influenţa temperaturii asupra vâscozităiţii şi compresibilităţii fluidului de lucru, ceea ce

conduce la adoptarea unor măsuri corespunzătoare de compensare, pentru a stabiliza

performanţele dinamice ale sistemelor hidraulice;

- contaminarea fluidului de lucru, care afectează comportarea aparaturii de distribuţie şi de

reglare a debitului şi a presiunii.

Aceste deficiente pot fi eliminate în mare parte prin alegerea optimă a structurii sistemelor

hidraulice şi prin proiectarea corespunzătoare a elementelor de circuit astfel încât să nu

influenţeze decât într-o măsură redusă folosirea sistemelor hidraulice în cadrul structurilor de

reglare automată.

Sistemele hidraulice şi electrohidraulice se folosesc ca sisteme de reglare a poziţie, vitezei,

forţei sau momentului.

Reglarea poziţiei liniare sau unghiulare se întâlneşte la un număr mare de aplicaţii

industriale: maşini-unelte, roboţi industriali, tehnica aerospaţială, nave maritime, autovehicule,

turbine hidraulice şi termice etc.

După cum regulatorul automat este realizat cu elemente mecanice, hidraulice sau electronice

se deosebesc două categorii importante de sisteme de poziţionare şi anume: sisteme

mecanohidraulice şi sisteme electrohidraulice.