Porturi de Comunicare ale Protocoalelor

Introducere

Protocolul reprezintă un standard sau o metodă prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediu Internetului – în cazul reţelelor: protocoalele permit calculatoarelor să comunice între ele printr-un limbaj comun.

Prin protocol se înţelelge o suită (stivă) de protocoale ce lucrează împreună (de exemplu TCP/IP).

Protocoalele nu sunt identice din punctul de vedere al eficienţei, vitezei de lucru, consumului de resurse (în funcţie de dimensiunea header-ului, de exemplu), uşurinţei în instalare, uşurinţei în administrare – diferenţele sunt date de tipul reţelei, tipul infrastructurii acesteia (un singur segment sau mai multe, separate printr-un ruter), dacă protocolul este rutabil sau nu, de tipul clienţilor din reţea (M.Windows, Novell Netware, Apple Talk), tipul de echipamente existent în reţea si modul cum este utilizat protocolul.

Sarcinile şi activităţile asociate diferitelor nivele ale modelului OSI sunt îndeplinite de către protocoale (de exemplu, segmentarea datelor la nivelul de transport, adresarea logică la nivelul de reţea, construirea cadrelor la nivelul legăturilor de date)  Modelul OSI este intangibil, nu reprezintă o componentă de reţea, este numai un ghid pentru proiectarea şi administrarea reţelelor.

Într-un calculator rulează două protocoale de bază, care asigură transmiterea datelor prin internet. Acestea două sunt TCP si UDP, ele urmăresc si sustin activitatea în internet a aplicatiilor.

TCP (Trasmission Control Protocol), este un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeti trimisi de pe o masina să ajungă fără erori pe orice altă masina din inter-retea. Acest protocol fragmentează fluxul de octeti în mesaje discrete si pasează fiecare mesaj nivelului internet. TCP tratează totodata controlul fluxului pentru a se asigura că un emitător rapid nu inundă un receptor lent cu mai multe mesaje decât poate acesta să prelucreze.

UDP (User Datagram Protocol), este un protocol nesigur, fără conexiuni, destinat aplicatiilor care doresc să utilizeze propria lor secventiere si control al fluxului. Protocolul UDP este de asemenea mult folosit pentru interogari rapide întrebare-raspuns, client-server si pentru aplicatii în care comunicarea promptă este mai importatntă decât comunicarea cu acuratete, asa cum sunt aplicatiile de transmisie a vorbirii si a imaginilor video

Cum reusesc TCP si UDP acest lucru?

Simplu. Pentru a diferentia datele pentru fiecare aplicatie, TCP si UDP adaugă în componenta pachetelor trimise un număr unic. Aceste numere unice se numesc port numbers sau numerele porturilor.

Port numbers sunt adresate în diferite moduri, în functie de tipul mesajului, dacă acesta este o cerere sau un raspuns. Programele server au porturi alocate static, în timp ce programele client îti alocă dinamic numărul porturilor pentru fiecare conexiune.

Când un program trimite o cerere, port number-ul continut în pachet ca si destinatie, este acel port number care este alocat acelui tip de server. Softul client trebuie să cunoască ce port number este asociat acelui tip de server. Acest număr este de obicei un număr rezervat sau este alocat manual. De exemplu, când un browser face o cerere la un server, acesta foloseste protocolul TCP pe portul 80, dacă nu este specificat alt port number pentru acel server. De ce? Pentru ca portul TCP 80 este rezervat pentru serverele web. Acesta este doar un exemplu, dar sunt multe aplicatii care au un port number rezervat.

Port number-ul sursă din cererea unui client este adresat dinamic, fiind un număr mai mare de 1023 si să nu fie folosit de alt program pe acel sistem. Acest port number sursă functionează ca si o adresă de revenire pentru programul client. Astfel TCP si UDP tin evidenta port-urilor deschise de aplicatii, pentru a face forward corect răspunsurilor venite de la server. Port number-ul deschis de client este folosit ca si port destinatie în răspunsul trimis de server.

Combinatia dintre port number si adresa ip se numeste socket si identifică procesul daemon care rulează pe server.

De exemplu o cerere HTTP trimisă la server pe port number 80, server aflat la adresa ip 192.168.20.1, este destinatia socket-ului 192.168.20.1:80.

Web browserul care face cererea la server are adresa 192.168.100.12 de pe portul 33198, pagina web este trimisă de server socket-ului 192.168.100.12:33198.

Autoritatea pentru Alocarea Numerelor în Internet (IANA) alocă port numbers. IANA este o autoriate internatională care standardizează diferite scheme de adresare a numerelelor în internet.

Asadar există mai multe tipuri de port numbers.