Problematica controlului unui sistem automatizat al apei

In evolutia sa, omul, ca fiinta rationala, a creat mijloace tehnice ajutatoare menite sa-I permita interventia asupra proceselor din natura cu efort cat mai redus.Preocupat permanent pentru a cunoaste si pentru a apropia fenomene si procese naturale,a creat la randul sau procese al caror control il asigura in mijloace tehnice in mod special concepute.

Problema mecanizarii in procesul de productie a aparut odata cu primele mijloace tehnice (obiecte,materiale) care adaptau eforturile fizice ale omului la cerintele interventiei asupra proceselor in sensul minimizarii acestor eforturi.In aceasta etapa, omul este nemijlocit legat de procesulde productieiar interventiile sale fizice si intelectuale sunt absolut necesare producerii de bunuri materiale.Conceptul de mecanizare a cunoscut o continua evolutie in stransa corelatie cu evolutia proceselor de productie si cu evolutia tehnologiei.Utilizarea unor manipulatoare, sisteme complexe de alimentare si transport scule si materiale in procesul de productie, in cadrul unor fluxuri tehnologice bine definite, reprezinta o etapa importanta in asigurarea productiei de bunuri materiale si in acelas timp o cerinta primara in vederea trecerii la etapa automatizarii.

Prin automatizarea proceselor de productie se urmareste asigurarea tuturor conditiilor de desfasurare a acestora fara interventia nemijlocita a operatorului uman.Aceasta etapa presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile sa asigure evolutia proceselor intr-un sens prestabilit, asigurandu-se productia de bunuri materiale la parametrii doriti.Se poate vorbi in acest caz despre procese de productie automatizate a caror evolutie este controlata in mod automat fara interventia omului.In acest caz se situeaza la nivel ierarhic superior chemat sa conceapa si sa implementeze echipamente si solutii de automatizare a proceselor stabilind totodata si cerintele de evolutie a acestora in vederea obtinerii productiei dorite, a productivitatii si calitatii dorite a proceselor.

SISTEM AUTOMATIZAT AL APEI ÎN

CANALE DESCHISE CU

FUNCTIONARE MIXTĂ

1.1 Stadiul actual al problemei automatizării canalelor deschise cu

funcţionare mixtă in ţară

1.1.1 Schema de automatizare a reţelei de canale din sistemul hidrotehnic pentru irigaţii "OLT-CĂLMĂŢUI"

Sistemul hidrotehnic de irigaţii deserveşte o suprafaţă de circa 47.000 ha, cu un debit total de circa 36 m3/s. Aducţiunea şi distribuţia apei se realizează prin 4 canale de aducţiune (C1-4) şi 9 canale de distribuţie (D1-9), având lungimea totală de 124 km şi dimensiuni diferite în funcţie de debitul transportat. Pentru automatizare, în acest sistem hidrotehnic s-a adoptat o soluţie modernă, constând în automatizarea mixtă, locală şi centralizată, cu centru dispecer şi calculator electronic de proces funcţionând în relaţia "on line" (fig. 1).

Fig.1 Schema de principiu a automatizării sistemului hidrotehnic pentru irigaţii Olt - Călmăţui

1.2 Stadiul actual al problemei automatizării canalelor deschise cu funcţionare mixtă În tehnica mondială

1.2.1 Controlul şi gestionarea resurselor de apă din bazinul răului Chu

Aplicaţiile "Sistemelor de comandă automată pentru procese tehnologice" şi-au găsit o largă răspândire în complexele de utilizare a apei din bazinele hidrografice ale unor râuri în perioada 1976 - 1980. Se descriu în continuare concepţiile de proiectare şi condiţiile de exploatare generală tehnologică a sistemelor de irigaţii din complexul de folosire a apei aparţinând bazinului râului Chu.

Scurtă prezentare a bazinului răului Chu

Acest bazin cuprinde o reţea interconectată largă, cu numeroase râuri neregularizate (principalele surse de irigaţii) ce prezintă schimbări stohastice ale debitului şi un număr mare de canale principale şi intergospodăreşti care, de asemenea, prezintă variaţii stohastice ale debitului în cursul exploatării. Caracteristicile esenţiale ale complexului de utilizare a apei în bazinul râului Chu sunt următoarele: numărul mare şi distanţele mari dintre "unităţile tehnologice controlate", schema ramificată şi inelară a reţelelor de irigaţie, neliniaritatea caracteristicilor statice şi dinamice ale unităţilor comandate, continuitatea şi natura inerţială a proceselor supuse surselor interne şi externe de perturbaţii stohastice eterogene. Complexul de utilizare a apei în bazinul râului Chu include canale principale şi intergospodăreşti a căror lungime este de circa 2000 km, peste 100 lacuri de acumulare cu regularizare sezonieră şi zilnică şi un număr de staţii de pompare mici (fig. 2). Cu apa prelevată din sursele neregularizate prin cele 364 construcţii de priză se irigă peste 300.000 ha. Pe canalele intergospodăreşti se găsesc peste 11000 construcţii hidrotehnice şi circa 2000 staţii hidrometrice. Sursele principale de irigaţie sunt râul Chu şi afluenţii săi - râuri de munte cu alimentare din gheţari.