Proces cu reglare de temperatură (abur viu CET)

1. Formularea temei de proiect:

Se identifică și se prezintă instalația respectiv traseul aburului în CET. Se identifică punctele de măsură sau traductoarele de temperatură, elementele de execuție și bucla sau buclele de reglare a temperaturii aburului viu. Pentru o situație concretă, se determină structura de reglare pentru temperatura aburului viu. Comportarea sistemului de reglare automată se realizează în Matlab/Simulink.

2. Documentare asupra procesului ales:

2.1. Centrala termoelectrică cu abur:

Schema termică de principiu pentru CET este prezentată în figura 1.

În cazanul de abur intră combustibil , apă și aer introdus din exterior. Datorită reacției dintre abur și combustibil, acesta din urmă se aprinde ducând la încălzirea apei din cazan care se transformă în abur. Aburul supraîncălzit și corectat în corectorul de temperatură 2, devine abur viu care ajunge în turbină. O parte din aburul viu din turbină se destinde și antrenează generatorul 4, care se rotește și generează energie electrică.

Aburul își continuă traseul în centrală, ajungând la condensatorul 5. Acolo, cu ajutorul apei reci, aburul se transformă în apă care reintră în circuitul centralei. Odată apa rezultată, cu ajutorul unui ansamblu de pompe, apa ajunge în degazor unde se curăță de noxe. Tot în degazor ajunge abur din turbină și dintr-un preîncălzitor de apă. De la degazor, tot prin intermediul unui ansamblu de pompe apa ajunge în preîncălzitorul de apă, unde este adusă la temperatura necesară ca această să reintre în proces. Pentru ca apa să ajungă la temperatură optimă, din turbină ajunge abur care preîncălzește apa.

Figura 1. Schema de principiu a CET (Dulău Mircea 2013)

2.2. Cazanul cu abur:

Elementul central al sistemului termic este cazanul cu abur cu sistemul de reglare aferent. Acesta are sarcina de a produce abur la valori optime ale presiunii și temperaturii și cu debitul solicitat de turbină.

Cazanul cu circulație naturală (cu tambur) este cel în care circulația apei se realizează datorită

diferenței de greutate specifică între faza lichidă și emulsia apă-abur.

Figura 2. Cazan cu circulație naturală (Dulău Mircea 2013)

În cazan intră combustibil și aer, acestea în prezența flăcării cazanului se aprind și duc la încălzirea apei din conductele ascendente. Apa odată încălzită ajunge în tambur unde se separă de abur, aceasta urmând să revină prin conductele descendente la baza cazanului, urmând să se reia procesul. Tot datorită arderii combustibilului există o degajare de gaze spre coșul de fum.

Datorită faptului că în tambur nivelul apei scade, aceasta este suplimentată cu apă din exteriorul cazanului. Conductele prin care apa ajunge în tambur au traseul invers față de traseul gazelor care se degajează spre coș, astfel încât apa până să ajungă în tambut este deja încălzită. Așadar, aburul viu din tambur, este antrenat de supraîncîlzitoare și într-un final este degajat.