Sistem Biometric de Identificare și Autentificare a Persoanelor pentru Autorizarea Accesului într-o Incintă

Capitolul 1.

Interacţiunea utilizatorului cu tehnologia biometrică

Biometria poate fi definită prin nivelul de implicare pe care utilizatorul trebuie să o asigure pentru a fi măsurat biometric. Implicarea utilizatorului într-un sistem biometric se împarte în două categorii:

-Biometria pasivă

-Biometria activă

1.1 Biometria pasivă

Biometria pasivă nu cere ca utilizatorul să se supună activ masurătorilor.Aceste tipuri de sistem sunt numite in general ascunse. Acestea nu cer utilizatorului să fie conştient că este măsurat biometric.Aceste sisteme sunt văzute de asemenea ca invadând intimitatea utilizatorului.Sunt folosite în general în aplicaţiile de supraveghere.

Pentru folosirea în aplicaţii de supraveghere, o bază de date conţinând

persoane cunoscute trebuie corelată iar apoi sistemul supravegează pentru măsurătoarea biometrică identificatoare. Aceste sisteme sunt normal influenţate într-o mare măsură de mediul în care sunt folosite.

Biometria pasivă este mai potrivită pentru folosire în sisteme de identificare decât pentru sistemele de autentificare.Biometria pasivă nu furnizeaza în mod normal un singur rezultat. Normal, rezultă un set de persoane ,şi un operator uman care face identificarea finală.

Exemple de biometrie pasivă sunt:

-faţa;

-vocea;

-mersul;

1.2 Biometria activă

Biometria activă cere ca utilizatorul să se supună activ măsurătorii. Aceste tipuri de sisteme sunt numite, în general, deschise. Ele cer utilizatorului să fie conştient că este măsurat biometric. Aceste sisteme sunt văzute ca unele ce respectă intimitatea utilizatoriilor săi.

Biometria activă este folosită în general în aplicaţii ce autentifică identitatea utilizatorilor. Aceasta se bazează pe faptul că utilizatorul face o afirmaţie despre identitatea sa Utilizatorul furnizează o identitate de utilizator (user ID) sau orice alt identificator unic. Utilizatorul furnizează apoi măsuratoarea biometrică pentru a-şi susţine afirmaţia.În acest caz ,există un nivel ridicat de siguranţă obţinut la fel ca în cazul identităţii utilizatorului.Biometria activă nu este dependentă de mediul înconjurător ca şi biometria pasivă. Exemple de biometrie activă:

-amprenta digitală;

-geometria palmei;

-scanarea retinei;

-scanarea irisului.

1.3 Ce face o biometrie bună?

O biometrie bună este definită în termeni de :

- acceptarea de către utilizator ;

- uşurinţa în folosire ;

- costuri tehnologice ;

- capacitate de instalare(implementare);

- caracterul invaziv al tehnologiei;

- maturitatea tehnologiei;

- timpul necesar pentru ca utilizatorul să se acomodeze cu sistemul.

1.3.1 Acceptarea de către utilizator.

Acceptarea de către utilizator a unei tehnologii biometrice va decide succesul sistemului biometric. Acceptarea de către utilizator a unei biometrii poate fi masurată folosind mijloace cuantificabile. Măsuri cuantificabile de acceptare sunt :

- numărul de apeluri către biroul de ajutor ;

- numărul de autentificări încercate;

- de câte ori mecanismele de autentificare folosite sunt anulate.