Sistemul ABS - Antilock Braking System

Sistemul ABS (Antilock braking system)

1. Justificarea strategiilor, tehnicilor si metodelor folosite pentru conceperea si realizare

proiectului de ansamblu si de detaliu.

Sistemele de anti-blocare al rotilor la franare sunt sisteme de franare in bucla inchisa care previn blocarea rotilor la franare si, ca rezultat, mentinerea manevrabilitatii si stabilitatii vehicolului. In general, aceste sisteme micsoreaza si distanta de franare fata de cazul in care rotile se blocheaza complet. Acest lucru se realizeaza in general pe drumuri umede.

Aceasta micsorare este cam de 10% sau mai mare, in functie de umiditatea de pe sosea si de coeficientul de frecare dintre roti si asfalt.

Pentru realizarea acestui produs informatic am considerat ca strategie de concepere una adaptiva deoarece introducerea unui sistem informatic sau produs program nu trebuie sa introduca perturbatii importante in cadrul sistemului obiect, si anume sistemul de franare al vehiculului, prin schimbari drastice: noua aplicatie

informatica trebuie sa raspunda atat cerintelor informationale actuale imediate, cat si celor de perspectiva ale sistemului obiect, acest lucru realizandu-se printr-o adaptare flexibila. Strategia adaptiva se caracterizeaza prin aceea ca noua aplicatie informatica trebuie sa se adapteze foarte usor la schimbarile posibile, nefundamentale insa, ale sistemului obiect, deci la cerintele informationale in evolutie. Strategia adaptiva isi propune sa faciliteze doar anumite schimbari ale sistemului obiect, sa adapteze usor la aceste schimbari aplicatia informatica, dar nu numai la acestea dar si la alte schimbari ce se pot ivi pe parcurs.

Aceasta strategie poate fi aplicata in urmatoarea etapizare:

- cunoasterea sistemului obiect in ansamblul sau pentru a se putea determina cerintele

informationale globale. In acest fel se poate structura aplicatia informatica pe un prim nivel, punandu-se in evidenta interfata cu sistemul obiect

- prin detalierea cerintelor informationale ale sistemului obiect se poate trece si la o detaliere succesiva ale componentelor de pe primul nivel ale aplicatiei informatice (sistem informatic sau produs program) pana la punerea in evidenta a componentelor primitive. Acest lucru permite o regandire a structurii primului nivel, reajustari minore, pentru a evita incompatibilitatile ce ar rezulta la asamblarea componentelor realizate individual.

- construirea pe subsisteme a aplicatiei informatice, prioritate acordandu-se, ca si in cazul

precedent, bazei de date.

- exploatarea si intretinerea aplicatiei informatice, aplicatie ce poate intra in functiune

esalonat. Etapa aceasta dureaza pana la aparitia unor schimbari in sistemul obiect. De

remarcat este faptul ca aceste schimbari nu afecteaza substantial baza de date.

- modificari sau/si realizari de noi componente, diferite de baza de date, in functie de noile cerinte informationale ale sistemului obiect.

Strategiile adaptive prezinta deci o serie de avantaje evidente, cum ar fi:

- realizarea de aplicatii informatice cu flexibilitate ridicata, deci cu longevitate mare,

fapt ce conduce la amortizarea integrala a investitiei si la obtinerea de beneficii;

- aplicatia informationala prezinta un grad ridicat de integrare interna prin date, ceea

ce conduce la performante ridicate in exploatare;

- nu necesita personal de inalta calificare, in special informaticieni cu bogata

experienta in explotarea unor sisteme obiect de tipul celui studiat;

- utilizatorul se familiarizeaza cu noua aplicatie informatica ca urmare a intrarii

esalonate in functiune a acestuia;

- integrarea si acceptarea usoara a aplicatiei in (si de catre) sistemul obiect.

Dintre putinele dezavantaje ale strategiei adaptive mentionam pe aceea care consta in

necesitatea ca baza de date a aplicatiei sa fie realizata de un grup restrins de specialisti cu

inalta clasa de profesionalism, cu capacitate mare de analiza si sinteza.

Ca metoda de realizare a sistemului ABS, am considerat metoda Brainstorming, deoarece este o tehnica de creativitate, iar in realizarea unui produs informatic precum ABS-ul este nevoie de creativitate si imaginatie

Brainstorming-ul este o metoda interactiva de dezvoltare de idei noi ce rezulta din

discutiile purtate între mai multi participanti, în cadrul careia fiecare vine cu o multime de sugestii. Rezultatul acestor discutii se soldeaza cu alegerea celei mai bune solutii de rezolvare a situatiei dezbatute.

Branistorming-ul se desfasoara în cadrul unei reuniuni formate dinr-un grup nu foarte

mare (maxim 30 de persoane), de preferinta eterogen din punct de vedere al pregatirii si al ocupatiilor, sub coordonarea unui moderator, care îndeplineste rolul atât de animator cât si de mediator. Durata optima este de 20–45 de minute.

Specific acestei metode este si faptul ca ea cuprinde doua momente: unul de producere a

ideilor si apoi momentul evaluarii acestora (faza aprecierilor critice).

Caracteristicile esentiale ale brainstorming-ului constau in:

- emiterea libera si spontana, de regula, in mod asociativ a unui numar cât mai mare

de solutii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranta ca, prin

combinarea lor se va obtine solutia optima

- stimularii creativitatii în cadrul grupului, într-o atmosfera lipsita de critica,

neinhibatoare, rezultat al amânarii momentului evaluarii

- aprecierea ideilor emise, dupa câteva zile, de acelasi grup sau de catre alt grup de

experti.

Contextul utilizarii metodei

Organizarea unui brainstorming poate fi realizata în diverse momente ale procesului de

conceptie sau de refacere a unei aplicatii pentru care este nevoie de solutii:

a. în momentul analizei , brainstorming-ul se poate dovedi util chiar atunci când

este vorba de o întrebare sau un domeniu mai putin cunoscut. Acest lucru permite

aparitia unor idei cu adevarat noi. În orice caz, recurgerea la una sau mai multe

sesiuni de brainstorming permite eliberarea unor idei înaintea celor deja spuse sau

facute pe marginea unui subiect.

b. în momentul conceptiei, brainstorming-ul este în special folositor pentru a

determina aparitia unor noi idei sau reflectii, pentru a sugera noi servicii sau

moduri de actiune sau pentru a genera solutii pentru o problema într-o situatie de

blocaj. În schimb, ne imaginam dificila folosirea acestei metode în procesul de

luare a deciziilor.

c. brainstorming-ul poate fi de asemenea util pentru realizarea unei evaluari rapide a

aplicatiei, dar foarte informala si putin detaliata.