Sotware pentru Achiziția Semnalului Vocal Provenit din Plânsul nou-născuților

Capitolul 1. Introducere

1.1 Contextul actual

Domeniul medical a reprezentat dintotdeauna o ramură de foarte mare interes prin simplul fapt că are ca principală preocupare omul si asigurarea unei vieţi cât mai bune acestuia prin îngrijirea susţinută a stării lui de sănătate. Această preocupare trebuie bineînteles incepută dinainte de naştere, când omul porneşte pe drumul vieţii având deja o anumită predispozitie genetică sau chiar afecţiuni care vor marca în timp evoluţia stării lui de sănătate. În acest fel, monitorizarea fătului şi mai apoi a noului născut încă din primele clipe ale vieţii lui devine esenţială.

Există desigur o serie de analize şi teste medicale, invazive sau nu, care se fac înca de la naştere şi care conturează într-o oarecare măsură starea de sănătate a nou-născutului. Acestea vizează pentru început posibile malformaţii fiziologice care pot fi detectate cu ochiul liber şi mai apoi diverse suferinţe care nu puteau fi determinate în etapa de viaţă intrauterină a fătului. Suferinţa neurologică este din păcate un aspect pentru care încă nu s-a putut descoperi o metodă de identificare de la naştere, ci doar simptomatic odată cu evoluţia copilului. Experienţa dobândită în timp a unui cadru medical poate servi ca metodă empirică de observare a suferiţei neurologice, dar nu constituie un instrument viabil pentru detectarea acesteia în fiecare caz al apariţiei acesteia.

O privire de ansamblu asupra suferinţei neurologice, fără însă a aprofunda prea mult subiectul, pentru care ar fi necesar un prerechizit medical bine fundamentat, este necesară în contextul unei lucrări care tratează acest aspect. În cele ce urmează, se prezintă o scurtă sinteză a suferinţei neurologice, văzută din perspectiva medicală şi realizată de şeful secţiei de Neonatologie al Spitalului ... prof.dr.med. Constantin Ilie şi as.med.drd. Elena Enătescu. Profesorul Constantin Ilie este iniţiatorul ideii de realizare al studiului plânsului la nou-născuţi în vederea determinării unei matrici de normalitate în care să fie înscrise trăsăturile nou-născuţilor sănătoşi, cu scopul de a identifica apoi pe cei cu suferinţă neurologică.

Suferinţa neurologica la nou-născuţi sau afectarea cerebrală perinatală s-a aflat în centrul preocupărilor ştiinţifice ale ultimului deceniu, o dată cu înţelegerea mecanismelor neurochimice implicate în constituirea leziunilor cerebrale.

Encefalopatia Hipoxico - Ischemică Perinatală (EHIP) şi Hemoragia Cerebrală (HC) se numără printre cele mai comune leziuni cerebrale în perioada neonatală, şi sub aceste denumiri se delimitează practic întreaga suferinţă neurologică a nou-născutului. În ciuda avantajelor majore ale îngrijirii în neonatologie, injuria cerebrală hipoxico - ischemică perinatală, rămâne o cauză majoră de sechele neurologice pe termen lung în perioada copilăriei. În esenţă suferinţa neurologică a nou-născutului se datorează fie reducerii oxigenării creierului, fie reducerii irigării acestuia, dar cel mai frecvent aceasta se datorează reducerii sau suprimării ambelor funcţii.

EHIP reprezintă o afecţiune severă a fătului şi nou-născutului. Aproximativ 90% din cauzele bolii apar in utero şi 10% postpartum. Riscul EHIP rezultă din particularităţile anatomice şi fiziopatologice ale acestei categorii de vârstă: mici suprapuneri între marile artere cerebrale, vascularizaţie periventriculară săracă, şi o pierdere a autoreglării fluxului sanguin cerebral din timpul asfixiei. De o importanţă deosebită în etichetarea acestei entităţi, o reprezintă recunoaşterea asfixiei ante, intra şi postnatale. Asfixia perinatală reprezintă reducerea semnificativă şi chiar întreruperea fluxului sanguin către creier.

Factorii patogenici generali includ:

a. → factori antepartum reprezentaţi de afecţiuni materne,

b. → factori intrapartum: prezentaţie anormală, travaliu prelungit,

c. → factori neonatali.

Din istoric (factori antepartum), trăsăturile de valoare includ: complicaţii ale sarcinii sau naşterii, rezultatele monitorizării electrice a ritmului cordului fetal, statusul acido-bazic al fătului, amânarea scorului Apgar la 5' sau 10' de la naştere, prezenţa semnificativă a meconiului în lichidul amniotic şi patologia placentară.

Cheia diagnosticului este evaluarea clinică a statusului neurologic al nou – născutului în perioada neonatală precoce.

Leziunile neuropatologice ale EHIP sunt complexe, multiple, adeseori difuze şi intricate. Aceste leziuni pot să fie prezente de la naştere (adică s-au constituit chiar din viaţa intrauterină), sau pot apare după naştere ca urmare a imaturităţii structurilor cerebrale, incapabile să facă faţă stressului reprezentat de naşterea propriuzisă (aşa cum este cazul prematurului). Indiferent cum s-au constituit, aceste leziuni prezintă două direcţii evolutive:

- o direcţie favorabilă reprezentată de refacerea integrală a structurilor neurologice (la cazurile cu suferinţa neurologică uşoară şi medie);

- o direcţie nefavorabilă reprezentată de apariţia complicaţiilor şi sechelelor care fac din suferinţa neurologică una durabilă uneori pe parcursul întregii vieţi, sau conduc spre evoluţie fatală.

Evoluţia şi prognosticul EHIP depinde de următorii factori:

• stadiul (severitatea ) şi durata hipoxiei antenatale;

• prezenţa asfixiei intranatale;

• maturitatea cerebrală în timpul travaliului;

• semne de prematuritate la nou-născut;

• caracteristici funcţionale ale deficitului imunologic şi homeostatic la nou-născut;