Abordări comparative privind tehnicile de impozitare a profitului agenților economici din România și Franța

I. Particularităţi fiscale a celor două ţări

1.1 Scurte consideraţii privind sistemul fiscal în România

Sistemul fiscal român constă din totalitatea impozitelor plătite de persoanele fizice sau juridice române.

Caracteristicile impozitelor :

- au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice şi/sau juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului;

- sunt plăţi către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil, în sensul că odată făcute, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare membrilor societăţii;

- sunt o prelevare fără contra compensaţie sau fără vreun echivalent direct şi imediat din partea statului în favoarea contribuabilului.

Tipuri de impozite

Se diferenţiază prin : impozite directe şi indirecte şi anume:

1. Impozitele directe sunt următoarele:

- impozitul pe venit;

- impozitul pe venitul persoanelor fizice;

- impozitul pe venit reținut la sursă;

- impozitul pe salarii;

- impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

- impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;

- impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;

- impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului Civil;

- impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară;

- impozitul pe venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică;

- impozitul pe venitul global;

- impozitul pe venitul persoanelor juridice;

- impozitul pe profit;

- impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

- impozitul pe dividende;

- impozitul pe venituri din vânzarea activelor.

- impozitul pe avere.

Impozitele directe reprezintă forma cea mai uzuală de impunere.

2. Impozitele indirecte sunt următoarele:

- taxele de consumație (Accizele);

- taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)

- taxele vamale;

- monopolurile fiscale;

- taxele de înregistrare și de timbru.

Impozitele indirecte se încasează prin adăugarea la prețul mărfurilor și serviciilor a unor cote de impozit.

Impozitele directe

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit este impozitul cu cea mai pronunţată incidenţă asupra activităţii economice. Fiind un impozit direct, plătit şi suportat de agenţii economici din profiturile realizate, el influenţează direct deciziile de finanţare, de investiţii şi de dividend ale întreprinderilor. Deşi are o pondere relativ redusă, dar stabilă în ansamblul resurselor fiscale ale ţărilor OECD (între 8% şi 11% în perioada 1965 -2007), impozitul pe profit deţine un loc privilegiat în cadrul sistemelor fiscale moderne, datorită influenţei pe care o are în planul activităţii economice derulate de întreprinderi.