Achiziții și Fuziuni în Sectorul Bancar European

CAP 1: Achiziţiile şi fuziunile – strategii de acces

în sectorul bancar european

În ultimii ani, concurenţa în sectorul bancar european s-a intensificat considerabil. Decisivi pentru evoluţia sectorului financiar european au fost factori precum: liberalizarea sectorului financiar european, progresul tehnologic sau amplificarea

diversificarea economiilor înregistrate şi a activelor. Introducerea monedei unice europene a dus la o integrare accelerată a pieţei de servicii financiare, generând totodată

schimbări structurale şi stimulând creşterea concurenţei în sectorul bancar. Cu toate acestea, termenul şi profunzimea acestor schimbări structurale variază considerabil între diferitele secţiuni ale sectorului bancar european. În timp ce piaţa monetară şi piaţa de produse cu ridicata (angro bancare) formau deja un sistem european comun de piaţă, există încă o segmentare extinsă a pieţelor naţionale pentru produsele cu amănuntul (retail banking). Responsabile pentru acest grad scăzut de integrare a pieţelor cu amănuntul sunt o serie de bariere naturale, cum ar fi limba sau cultura, precum şi alte bariere de acces induse politic, cum ar fi diferite reglementari si impozite, care fac comerţul transfrontalier în domeniul serviciilor financiare mai dificil.

Strategiile de acces în sectorul bancar pot fi împărţite în patru rubrici principale:

- Vânzările transfrontaliere directe (vânzarea directă a serviciilor financiare fără prezenţa fizică efectivă pe teritoriul pieţelor ţintă: mobile-banking, internet banking)

- Înfiinţarea de unor sucursale sau filiale în ţara de destinaţie

- Achiziţii şi fuziuni (a unor societăţi bancare ce îşi desfăţoară deja activitatea pe piaţa ţintă); acestea sunt de obicei urmate de modificări semnificative în structura organizatorică şi juridică a companiilor implicate

- Colaborări şi alianţe strategice (în acest caz este important să existe un singur pachet minoritar de acţiuni)

În ceea ce priveşte sectorul de achiziţii şi fuziuni în domeniul bancar, încă de la începutul anilor 1990 s-a putut observa o evoluţie susţinută în ceea ce priveşte consolidarea sectorului bancar european. Achiziţiile şi fuziunile ce au avut loc în acest sector au dus la o scădere a numărului societăţilor bancare în toată Europa. Dacă în 1997 au avut loc aproximativ 280 de astfel de operaţiuni în sectorul bancar european, în anul 1999 au fost înregistrate 440 de achiziţii şi fuziuni. În aceeaşi perioadă, valoarea medie a unei achiţii sau fuziuni bancare a crescut de la 200 la 600 milioane de euro.

Cu toate acestea, în anul 1999 doar 19,5% din achiziţiile şi fuziunile din sectorul bancar au fost de natură transfrontalieră, restul operaţiunilor realizându-se între bănci ce activau pe aceeaşi piaţă. Dacă luăm însă în considerare şi preluările efectuate de băncile europene în ţările non-UE, cota creşte considerabil datorită pătrunderii acestor bănci pe pieţele emergente. Marile bănci europene ce aleg această strategie urmăresc, pe lângă extinderea teritorială internaţională, o cotă de piaţă cât mai mare la nivel european. Această tendinţă pare să se intensifice de la an la an datorită concurenţei acerbe din ultima perioadă din sectorul bancar eropean, încurajată şi de numeroasele colabărări şi alianţe strategice. În comparaţie cu alte strategii de pătrundere pe o anumită piaţa tintă, achiziţiile şi fuziunile din sectorul bancar par să contribuie cel mult la integrarea pieţelor europene de retail în viitor.

În ultimii ani integrarea economică globală a fost accelerată pe mai multe nivele, viteza caracterizând aceste vremuri. Daca liberalizarea comerţului începută cu mult timp în urmă, continuă şi astăzi, în sfera finanţelor schimbările au fost atât de mari, practic nemaintalnite în istoria sistemelor financiare. Aceasta impune ca globalizarea financiară să fie însoţită de o continuă şi rapidă creştere/dezvoltare a schimbului mondial de bunuri şi servicii. Fluxul schimburilor comerciale a fost însoţit de un flux al capitalurilor.

Fuziunea societăţilor bancare s-a impus ca o metodă modernă de gestionare a riscului global de creditare atât în cadrul fiecarei ţări cât şi la scară internaţională. Noua entitate bancară realizată în urma fuziunii dispune de un capital consolidat, care acoperă mai bine pierderile determinate de producerea riscului de creditare.

Globalizarea şi internationalizarea creditului bancar a dus la:

- diversificarea produselor de creditare

- dezvoltarea tranzacţiilor printr-un suport tehnologic conectat la reţelele informatice şi tehnologiile IT;

- scăderea preţului creditului, proces vizibil în ţările membre ale Uniunii Europene, influenţat atât de ritmul economisirii interne, specific pentru fiecare ţară, dar şi de inflatie, fiscalitate şi politica monetară a ţărilor respective;

- dezvoltarea creditului de consum şi a creditului ipotecar;

- cresterea elasticitatii cererii pentru produse de creditare

Activitatea de fuziuni şi achizitii în sectorul bancar european se încadrează în diferite tipare, în funcţie de:

- sectoarele de piaţă implicate (bănci mutuale, bănci propiretate publică, bănci de economii);

- mărimea pieţei respective;

- marimea relativă a instituţiilor, raportat la nivelul internaţional cu alte pieţe şi segmente specifice;

- dezvoltarea şi integrarea tehnologiilor IT, specifică fiecărei instituţii financiare.