Acordarea și Garantarea Creditelor pentru Exporturi și Importuri de Către

CAPITOLUL I – CREDITUL INTERNAŢIONAL

1.1. CREDITUL INTERNAŢIONAL – NOŢIUNI GENERALE

Creditul internaţional reprezintă un mecanism important de mobilizare a resurselor financiare necesare schimburilor internaţionale, cooperării şi dezvoltării economice a ţărilor.

Extinderea schimburilor economice internaţionale, programele de dezvoltare economică şi progresul tehnic au determinat participarea însemnată a creditului în relaţiile economice internaţionale.

Clasificarea creditelor internaţionale:

a. După părţile din contractele de credit din relaţiile economice internaţionale, creditele pot fi:

- credite guvernamentale ce se negociază între state;

- credite bancare ce se contractează cu băncile;

- credite comerciale între exportatori şi importatori.

b. După durata pentru care se acordă creditele internaţionale pot fi:

- credite pe termen scurt (12 – 18 luni);

- credite pe termen mediu (5 – 7 ani);

- credite pe termen lung.

c. În funcţie de modul de acordare, creditele internaţionale sunt:

- credite – furnizor reprezintă creditele bancare care se acordă de către exportator sub formă de livrări de mărfuri cumpărătorului străin;

- credite – cumpărător reprezintă un creditele bancare care se acordă de o bancă locală importatorului pentru a achita mărfurile exportatorului.

d. După obiectul creditat sunt creditele pentru export - import, de maşini, utilaje, echipamente, materii prime, combustibil, bunuri de consum.

Creditele internaţionale pot fi grupate în:

- credite de scont – se acordă firmelor care exportă mărfuri la o valoare egală cu cea a efectelor de comerţ din care se scade taxa scontului;

- credite în cont – sunt destinate achitării unor importuri de bunuri şi servicii;

- credite de rambursare – se solicită pentru restituirea unor împrumuturi anterioare;

- credite pentru constituirea unor depozite - se acordă pentru constituirea unor depozite bancare sau deschiderea unor acreditive.

Creditele internaţionale se acordă în funcţie de valoarea şi natura tranzacţiei comerciale, rentabile, bonitate, solvabilitate şi garanţii.

Termenul de creditare depinde de obiectul creditat, de raportul dintre cererea şi oferta de pe piaţa creditului şi de alţi factori.

Durata creditării reprezintă intervalul de timp din momentul acordării până la rambursare, include o perioadă de graţie, în cadrul căreia nu se efectuează rambursări de sume.

Creditele internaţionale se pot acorda integral sau în tranşe, în funcţie de obiectul creditat, natura tranzacţiei şi alţi factori.

Dobânda la creditele internaţionale depinde de taxa scontului şi de conjunctura de pe piaţa creditului. Dobânda (D) se calculează în funcţie de mărimea creditului (C), de rata dobânzii (Rd) şi de perioada de rambursare (Pm):

Perioada medie de rambursare a unui credit internaţional rezultă pornind de la durata de graţie (G), ţinând seama de intervalul dintre prima şi ultima rambursare (P) şi de durata dintre două rate de rambursare (Ir).

Creditele internaţionale se pot rambursa în rate egale, în rate crescătoare sau descrescătoare, pe baza acordului părţilor la contractul de credit.

1.2. FORMELE CREDITUI INTERNAŢIONAL

1.2.1. CREDITELE COMERCIALE (creditele - furnizor)

Creditele de export numite şi credite – furnizor se caracterizează prin faptul că exprimă un raport de credit între furnizor şi importator.

Furnizorul acceptă ca importatorul să achite contravaloarea mărfurilor după o anumită perioadă de timp de la primirea lor. Durata acestei perioade se negociază de către cele două părţi, în funcţie de valoarea mărfii şi poate fi cuprinsă între câteva luni şi până la un număr de ani.

Livrările de mărfuri pe credit îi permit exportatorului să cucerească şi să menţină pieţe de desfacere pentru mărfurile sale şi îi asigură importatorului avantaje la plată. Exporturile din ţările membre ale OCDE se creditează până la limita de 85% din valoarea lor, pe o durată care depinde de situaţia ţării importatorului şi cu dobânzi mai reduse.