Activitatea Bancară de Retail în Austria

Capitolul 1

Delimitări conceptuale privind termenul de retail banking

1.1. Scurtă prezentare – retail banking

Noţiunea de retail banking reprezintă o activitate bancară desfăşurată direct cu consumatorii, decât cu corporaţii sau oricare alte bănci, prin intermediul unei reţele de sedii bancare extinsă. Din perspectiva strategiilor de dezvoltare, se poate menţiona faptul că activitatea bancară de retail a devenit obiectiv prioritar pentru marile bănci.

De asemenea, termenul de „retail banking” este provenit din limba engleză, iar în traducere liberă presupune ,,activitate bancară cu amănuntul’’.

Băncile ce desfăşoară activităţi cu amănuntul, îşi propun să aibă ghişeu unic pentru cât mai multe servicii financiare, în numele clienţilor de retail. Serviciile presupun componente însoţitoare ale produselor determinate de operaţiunile pe care banca le creează în contul clienţlor sau unele operaţiuni nefurnizoare de produse bancare, destinate pentru a satisface cerinţele neutre ori complementare produselor bancare, iar situaţia patrimonială a băncii nefiind afectată de oferta serviciilor. Aceste servicii oferite includ conturi de economii, conturi tranzacţionale, credite personale, credite pentru profesii liberale etc.

Datorită implementării tehnologice înalte au dus la modificări semnificative în ceea ce priveşte întâmpinarea clienţilor de retail. Din acest motiv, termenul de retail banking poate fi caracterizat printr-un număr mare de clienţi, o mare varietate de produse şi servicii, legături strânse faţă de evoluţia noilor tehnologii, dar şi un grad mare de cooperare între bănci, firme şi consumatori. Produsele şi serviciile bancare de retail sunt acordate, în mod normal, de marile bănci comerciale care au divizii de retail banking sau de către băncile specializate în activităţi de retail. Acestea din urmă sunt diferite ca tipologie şi ca anvergură a activităţii de la o ţară la alta

O altă abordare este aceea că retail banking-ul este un termen bancar care are în vedere diviziunea băncilor comerciale ce se ocupă în exclusivitate cu persoanele fizice și cu micul business. Chiar dacă, retail banking-ul a suferit anumite mutaţii considerabile în ultima perioadă, din cauza factorilor economici (politici, sociali şi tehnologici), acesta este considerat ca fiind fața vizibilă a băncilor pentru publicul larg, cu filiale și agenții stabilite în majoritatea orașelor mari. Prin urmare, capacitatea sa de adaptare ce a fost dovedită până în momentul actual scoate în evidenţă faptul că vor mai exista schimbări de anvergură, cu implicaţii semnificative asupra societăţii.

1.2. Apariţia şi dezvoltarea activităţilor bancare de retail

În ceea ce priveşte apariţia activităţilor bancare de retail, se poate confirma că, Mesopotamia reprezintă originea acestora, unde a avut loc şi crearea celor mai vechi civilizaţii (cultura sumeriană). În antichitate, împrumuturile erau acordate pe baza depunerii de monedă marfă, iar în conformitate cu reglementările promovate în acea perioadă, era stabilit şi nivelul dobânzilor.

Datorită creşterii considerabile a activităţilor comerciale, a avut loc o amplificare a dezvoltării activităţilor bancare. Aşadar, Banca di Venezia este una dintre primele bănci (de exemplu, Banca Buonsignori din Siena) apărute în secolul XIII şi recunoscută official ca bancă de viramente , cu denumirea de Banco della Piazza di Rialto. Apoi, în anul 1609 apare şi Banca Amsterdamului cu un rol important în ceea ce priveşte acţiuniea de finanţare a marilor companii comerciale şi de transport olandeze; precum şi Banca Franţei înfiinţată de Napoleon în anul 1800, cu scopul de a finanţa nevoile statului.

De asemenea, activitatea bancară începe să se dezvolte în intervalul secolelor XVII-XVIII şi în Nordul Europei, precum şi în Statele Unite. Prin urmare, băncile se înmulţesc în toate ţările şi , astfel se ajunge la constituirea Băncilor Centrale. În anul 1998 a fost înfiinţată Banca Centrală Europeană la Frankfurt pe Main, aceasta reprezintă o organizaţie supranaţională care a preluat funcţiile Institutului Monetar European.

Cu privire la apariţia Băncii Naţionale Austriece, se poate menţiona faptul că dezvoltarea acesteia a avut loc in intervalul anilor 1816-1819, caracterizata si prin existenta unor masuri temporare. Banca Națională a Austriei ( Österreichische Nationalbank) a confirmat că rata capitalului de rangul 1 al sectorului a ajutat la îmbunătăţirea activelor ponderate la risc cu aproximativ 65 de puncte de bază în 2012. Totodată, referitor la interesul public, Österreichische Nationalbank contribuie în luarea deciziilor de politica monetară şi economică atât în Austria cât şi la nivelul zonei euro. Băncile austriece suntconsiderate ca finnd " bine capitalizate pentru cea mai mare parte ", în ciuda problemelor cauzate de unii creditorii individuali.

Sistemul bancar austriac cuprinde, în acelaşi timp, bănci de acțiuni, precum și băncile de economii poștale, bănci de economii private, bănci ipotecare, societăți de construcții.