Activitatea bancară la nivel internațional întreprinsă de băncile din Italia

CAPITOLUL 1: SISTEMUL BANCAR AL ITALIEI

1.1 Particularitățile activității bancare italiene

Un sistem bancar este format din ansamblul diferitelor categorii de bănci, atât cu capital autohton, cât și străin și combinații între acestea, care își desfășoară activitatea în interiorul unei țări.

În Italia se află cele mai vechi tradiții cu privire la activitatea bancară în raport cu țările europene, majoritatea tehnicilor bancare fiind descoperite de către bancherii din Italia. Ca urmare a unificării din anul 1861, Italia a rămas cu mult în urma celorlalte tări europene, din punct de vedere economic.

Sistemul bancar al Italiei era constituit din câteva bănci individuale, puține instituții finsnciare publice și un număr mic de bănci de emisiune, fiind slabă circulația bancnotelor.

Printre primele bănci apărute în Italia se enumeră Banca di Venezia, construită în anul 1171 de către Dogele Michele XI și ulterior recunoscută, în anul 1587, precum o bancă de viramente purtând denumirea de Banco della Piazza di Rialto. Aceasta utiliza o nouă tehnică cu ajutorul căreia acorda depunătorilor diferite înscrisuri care erau menite să genereze dobânzi. Așadar, Guvernul Republicii Veneția, în anul 1171 a obținut împrumuturi de la populație prin emisiune, având dobânda anuală de 4% .

O altă instituție bancară apărută în acea perioadă, în prima jumătate a secolului XIII-lea este Banca Buonsignori din Siena, precum și Banco di San Ambroggio din Milano în anul 1593, Sacra Monte della Pieta din Napoli în anul 1540, etc.

Sistemul bancar al Italiei este compus din:

- Cadrul instituțional, care cuprinde banca centrală, băncile comerciale și celelalte instituții financiare similare;

- Cadrul juridic, care cuprinde toate reglementările cu privire la activitatea bancară.

În prezent, cea mai veche bancă din lume care încă își desfășoară activitatea este reprezentată de Banca Monte dei Paschi di Siena, înființată în anul 1472. De asemenea, în anul 1584 în Veneția, a fost consemnată prima bancă ce avea ca obiect de activitate atragerea de depozite și acordarea de credite particularilor, aceasta purtând denumirea de Banco di Rialto.

Un loc foarte important din cadrul sistemului bancar italian este deținut de Banca Centrală,reprezentată de Banca d’Italia, înființată în anul 1893 și care de-a lungul timpului s-a dezvoltat progresiv, adunând din ce în ce mai multe funcții noi și complexe, relații cu întregul sistem bancar și financiar, dar și cu sistemul economic și politic în general.

Printre funcțiile principale ale Băncii Centrale se regăsesc: asigurarea stabilității monetare și financiare, funcții esențiale pentru o dezvoltare durabilă a economiei țării.

De asemenea, aceasta contribuie la deciziile politicii monetare unice din zona euro și duce la bun sfârșit celelalte sarcini care îi sunt atribuite în calitate de bancă centrală a Eurosistemului. Poate realiza tranzacții valutare conform cu normele stabilite în cadrul Eurosistemului, gestionează rezervele proprii în valută și administrează o parte din rezervele BCE în numele acestuia. Nu în ultimul rând, este responsabilă pentru producerea de bancnote în eurp, pe baza cotei definite în Eurosistem, pentru gestionarea circulației și pentru falsificare .

În cadrul sistemului bancar al Italiei se remarcă și băncile comerciale, care au ca principale operațiuni atragerea de depozite și acordarea de împrumuturi populației. De-a lungul perioadei de timp, aceste bănci și-au diversificat activitățile bancare cu scopul de a oferi clienților o gamă largă de produse și servicii bancare, specializate în funcție de clienții acestora.

Printre principalele bănci din cadrul sistemului bancar italian se remarcă Intesa Sanpaolo Bank și UniCredit, a căror activitate se desfășoară și în România, Banca Monte dei Paschi di Siena, Banco Popolare, etc.

1.2 Evoluția sistemului bancar al Italiei

Acum ceva timp, sistemul bancar din Italia și-a desfășurat activitatea pe baza unei legi din anul 1936, care a fost instituită dupa numeroase falimente bancare. Ulterior, a apărut o altă lege, care avea drept scop principal permiterea insituțiilor financiare de stat schimbarea formei legale, devenind companii de investiții în titluri de valoare.

Printre tendințele structurale din industria financiară a Italiei, se regăsesc: îndepărtarea diferenței existente între tipurile de bănci, facilitarea fuziunilor dintre bănci, permisiunea băncilor din sectorul public de a avea acces la piețele de capital, precum și permisiunea acestora de a-și desfășura activitatea și în alte sectoare financiare.

Evoluția sistemului bancar al Italiei manifestă tendința de transformare a celor mai mari bănci în conglomerate financiare precum cele regăsite în Marea Britatenie și nu în bănci universale precum cele din Germania.