Activitatea Bancara la Nivel International Intreprinse de Bancile din Germania

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Activitatea Bancara la Nivel International Intreprinse de Bancile din Germania.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 19 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

1. Sistemul bancar din Germania 2
1.1. Caracterizarea sistemul bancar 2
1.2. Efectele crizei financiare asupra sistemului bancar 7
2. Activitatea internatională a principalelor bănci din Germania 8
2.1. Deutsche Bank AG 8
2.2. Commerzbank AG 12
Concluzii 17
Bibliografie 19

Extras din document

1. Sistemul bancar din Germania

1.1. Caracterizarea sistemul bancar

Sistemul bancar din Germania este caracterizat printr-o puternică orientare către activitatea bancară de tip universal. Astfel, băncile germane oferă o gamă completă de operatiuni bancare si financiare: de retail, wholesale, investement, vânzare/cumpărare de titluri de valoare în numele clientilor, asigurări.

Banca centrală, Deutsche Bundesbank, cu sediul în Frankfurt pe Mein, este considerată cea mai puternică bancă centrală a Uniunii Europene.

Sistemul bancar german se caracterizată printr-o structură pe trei piloni: bănci private, bănci de stat şi bănci cooperative. Băncile de stat detin aproximativ 45% din sectorul bancar, fiind urmate de băncile private cu aproximativ 42%, iar băncile cooperative detin 13%.

Obiectivele acestor tipuri de bănci sunt diferite, băncile private au ca obiectiv maximizarea profitului, orientându-se semnificativ spre clientii privati, în timp ce băncile de stat au rolul de a îndeplinii sarcinile publice, iar băncile cooperative urmăresc cresterea câstigurilor membrilor săi.

În categoria băncilor universale germane integrăm băncile comerciale, băncile landurilor, băncile de economii, institutiile de credit cooperativ regionale si institutiile de credit.

Băncile comerciale pot fi clasificate la rândul lor după cum urmează: “cele patru mari” bănci, băncile regionale si alte bănci comerciale, sucursalele băncilor străine. Numărul total al băncilor comerciale era de 273 la finalul anului 2008, în anul 2009 ajungându-se la 278.

Cele patru mari bănci cuprind: Deutsche Bank AG, Dresdner Bank AG, Commerzbank AG, Bayerische Hypo-und Vereinsbank AG, datând încă de la unificarea statului german în 1870. Ca bănci universale, oferă operatiuni de retail, wholesale si investement, însă activitatea lor este concentrată mai mult pe investement banking, finantarea firmelor si a comertului exterior, în ultima perioadă de timp orientându-se si pe activitatea de retail.

Începând cu decembrie 2004, în această categorie a intrat si Deutsche Postbank AG, numărul acesta devenind 5.

Băncile regionale sunt bănci comerciale mai reduse ca anvergură a activitătii, cum ar fi Berliner Handels si Frankfurter Bank, care au operat initial pe un areal geografic mai restrâns si care îsi concentrează si acum activitatea în arealul respectiv, desi si-au extins reteaua teritorială la nivelul întregului teritoriu al Germaniei. Acestea erau în număr de 164 la finele anului 2008, urmând ca în anul 2009 să fie 170 de bănci regionale.

Sucursalele băncilor străine ocupă o pozitie mai redusă, înregistrând în 2008 si 2009 un număr constant de 104 unităti, majoritatea fiind concentrate în Frankfurt.

Băncile landurilor au luat fiintă initial ca girobănci, ca bănci care aveau ca principală operatiune intermedierea plătilor bancare, cu timpul, în asociere cu alte bănci, oferind si alte tipuri de operatiuni, inclusiv servicii bancare internationale. În prezent functionează ca bănci centrale pentru băncile de economii din regiunea lor, furnizându-le lichidităti. În anul 2008, existau 10 asemenea institutii, numărul acestora păstrându-se si în anul 2009.

Băncile de economii, desi sunt bănci cu activitate de mai mică anvergură, sunt foarte numeroase. La finalul anului 2008, numărul acestora era de 438, în scădere fată de anii anteriori, ca urmare a unui proces de consolidare. Acest trend descendent a urmat si în anul 2009, ajungându-se la 431 astfel de bănci. Multe dintre ele datează din secolul al XIX-lea, fiind înfiintate de autoritătile locale sau guvernamentale. Scopul înfiintării lor a fost de a asigura finantarea comunitătilor locale, a infrastructurii si a unor categorii sociale dezavantajate, atrăgând resurse de la populatie si firme. Solvabilitatea acestor bănci era garantată de stat, care impunea, de asemenea, si unele restrictii în ceea ce priveste efectuarea de plasamente.

Cooperativele de credit reprezintă institutii bancare mutuale, detinute de către membrii cooperatori. Germania este prima tară în care au apărut primele cooperative de credit. Prima cooperativă de credit a fost înfiintată de Franz Hermann Schulze-Delitzsch, în anul 1852. La dezvoltarea retelei de cooperative de credit un rol important l-a avut primarul Flammesfeld, Friedrich Wilhelm Raiffeisen, care în 1864 a înfiintat o retea de cooperative de credit rurale. Initial au functionat ca si institutii care atrăgeau depozite si acordau credite unor anumite categorii profesionale. În anul 2008 existau 1196 de cooperative de credit pe teritoriul germaniei. Pe lângă acestea existau si 46 de cooperative de credit pentru locuinte. Ca urmare a modificărilor din sectorul financiar-bancar numărul cooperativelor de credit a scăzut în 2009, ajungându-se la 1157.

Cooperativele de credit functionează sub umbrela unor centrale cooperatiste, ce reprezintă principalii furnizori de lichidităti pentru aceste institutii.

Desi este un sistem bancar orientat către banca universală, sistemul bancar german cuprinde si institutii bancare specializate.

Băncile ipotecare sunt institutii specializate în finantarea domeniului imobiliar, obtinându-se resursele prin atragerea de depozite sau emisiune de obligatiuni. În anul 2008, ele detineau 9,4% din totalul creditelor acordate pentru locuinte, fiind în număr de 19 institutii, urmând ca în anul 2009 să scadă la 18.

Aceste institutii pot fi clasificate după cum urmează:

- Băncile ipotecare private

- Băncile ipotecare societăti pe actiuni

- Bănci ipotecare în comandită pe actiuni

- Bănci ipotecare publice

Fisiere in arhiva (1):

  • Activitatea Bancara la Nivel International Intreprinse de Bancile din Germania.doc