Activitatea de Retail în Portugalia

CAPITOLUL I

Consideraţii generale privind activitatea de retail

1.1.Abordări conceptuale privind retail banking-ul

Retail Banking-ul se caracterizează printr-un număr mare de clienţi, conturi şi tranzacţii, o mare varietate de produse şi servicii, o dependenţă strânsă faţă de evoluţia noilor tehnologii, precum şi un nivel ridicat de cooperare între bănci, comercianţi, firme şi consumatori.

Orice instituţie financiar-bancară care se respectă dispune de o strategie de segmentare a clienţilor, pornind de la necesitatea satisfacerii cât mai bune a tuturor solicitărilor acestora. Oferirea unor produse şi servicii cât se poate de personalizate pentru anumite tipuri de clienţi, în scopul creşterii gradului de fidelizare a acestora, într-un mediu concurenţial cu o intensitate din ce în ce mai ridicată, nu se poate realiza fără o grupare adecvată a comportamentului acestora faţă de activitatea financiar-bancară.

În funcţie de mediul economic în care evoluează diferite bănci cu activitate de retail, au fost identificate o serie de caracteristici comune din punct de vedere al relaţiei cu o bancă, pentru clase mai mult sau mai puţin omogene de clienţi. În funcţie de categoriile de clienţi ţintă propuse a fi atrase în număr cât mai mare la o instituţie, o parte din băncile europene au încercat să cuprindă în cadrul segmentului de clienţi persoane fizice şi o serie de întreprinderi mici şi mijlocii care solicită produse de bază, similare celor utilizate de persoanele fizice. Nu în ultimul rând, o serie de clienţi, precum întreprinzătorii particulari sau liberii profesionişti, pot fi asemuiţi, din punct de vedere al caracteristicilor necesităţilor bancare, cu persoanele fizice obişnuite.

Clasificarea segmentului de retail este realizată, de anumite bănci, inclusiv pentru persoane fizice, în funcţie de nivelul veniturilor şi/sau volumul activelor financiare deţinute la bancă. Aceste principii sunt utilizate atât în Europa, cât şi în America de Nord. Diferenţierea serviciilor adresate segmentului de retail constituie în final parte componentă a strategiei proprii fiecărei bănci, neexistând reglementări ale instituţiilor de supraveghere privind obligativitatea sau nu a includerii unui anumit segment de clienţi – precum întreprinderile mici şi mijlocii – în rândul clienţilor de retail.

Analizând un număr de 13 bănci europene ce activează atât în partea occidentală, cât şi în zona centrală şi de Est a continentului – ultima categorie fiind în general deţinută tot de bănci puternice vest-europene – putem constata că există o serie largă de abordări în ce priveşte plaja de cuprindere a clienţilor în cadrul segmentului de retail banking. Astfel, din aceste 13 bănci analizate, 10 au definit clar segmentul de persoane fizice drept unul de sine stătător. Dintre acestea, un număr de 6 bănci (OTP, Bank Pekao – membră a grupului UniCredito Italiano, Ceska Sporitelna – membră a grupului Erste Bank, Banca Koper, MKB – membră a grupului Bayerishce Landesbank şi K&H Bank – menbră a grupului KBC) identifică segmentul de retail banking cu cel al persoanelor fizice. Un număr de 4 bănci (KBC, Banca Nationale del Lavoro – BNL, Santander Central Hispano – SCH şi CSOB – membră a grupului KBC) nu definesc clar retail banking-ul şi nu fac o distincţie evidentă între retail banking şi corporate banking, baza proprie de clienţi conţinând alte criterii de segmentare.

Astfel, nu există o împărţire clară şi unitară a clienţilor de tip IMM sau liber profesionişti, fiecare bancă adoptând propria strategie, care se pliază cel mai bine specificului, experienţei şi mediului economic în care activează. De asemenea, chiar în cadrul aceluiaşi grup bancar, dar care operează în regiuni geografice europene distincte, cu caracteristici aparte, strategia de segmentare a clienţilor nu este unitară, diferind în funcţie de obiectivele stabilite pe termen scurt şi , respectiv, mediu şi lung pentru aceste entităţi operaţionale.

În ultimul timp, activitatea de retail a devenit o obiect important de preocupare a marilor bănci, din perspectiva strategiilor de dezvoltare.

Retail bankingul este atractiv pentru bănci deoarece :

- Asigură o profitabilitate mai mare decât activitatea de corporate (marjele nete de dobândă sunt mai mari);

- Oferă o dispersie a riscului de lichiditate;

- Clienţii persoane fizice sunt nevoiţi să accepte condiţiile oferite de bancă, din cauza puterii de negociere mai reduse;

- Resursele atrase de către bănci de la persoanele fizice sunt mai ieftine, deoarece acestea consideră plasamentele în depozite a fi stabile şi sigure, chiar la randamente mai reduse decât alte alternative de plasament;

Are cel mai mare grad de rentabilitate în condiţiile economiilor de consum, activitatea fiind cu atât mai profitabilă cu cât volumul operaţiunilor este mai mare.