Amortizarea Capitalului Imobilizat în Active Corporale și Necorporale

1.Conceptul de active imobilizate. Uzura acestora-baza obiectiva a amortizării

Investitia privita ca un plasament semnifica din punct de vedere al circulatiei valorii o imobilizare pe diferite termene. Aceste imobilizări pot lua forme concrete corporale,necorporale sau financiare. Un element al imobilizărilor poarta numele de activ. Imobilizările corporale sunt definite in Standardele Internationale de Contabilitate ca fiind acele active care: sunt detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii,pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative, este posibil a fi utilizate pe parcursul a mai multor perioade.

Activele imobilizate corporale se deosebesc prin faptul ca au valoarea incorporata in continutul lor material, in timp ce valoarea activelor necorporale este concretizata in cheltuielile făcute pentru obtinerea acestora : este cazul licentelor, brevetelor, a documentatiilor referitoare la tehnologii de fabricatie. Imobilizările corporale se concretizează in mijloace materiale precum: masini, utilaje, instalatii diverse, clădiri, etc. care alături de materiile prime,materialele si de alte utilitati folosite de întreprindere formează aparatul de protectie al acesteia.Ca parte componenta distincta a aparatului de productie , masinile, clădirile, utilajele etc. constituie baza tehnica a firmei. Elementele bazei tehnice se caracterizează prin faptul ca participa cu întreaga lor valoare la desfasurarea proceselor economice, care însa se consuma in mod treptat, de fapt se transmite, parte cu parte, in valoarea produselor si serviciilor rezultate in urma folosirii lor.

Pe parcursul activitatilor economice la care participa, activele imobilizate suferă un proces de uzura, urmare a actiunii factorilor fizici, chimici, economici, tehnici. ln consecinta, după fiecare utilizare , aceste active impun costuri de intretinere mai mari, sunt tot mai putin precise in exploatare, au randamente mai scăzute, intr-un cuvânt sunt tot mai putin utile activitatilor economice desfasurate in conditii de eficienta.

Uzura este un proces complex concretizat in scăderea treptata a utilitatii activelor imobilizare nu doar urmare a folosirii ci si datorita nefolosirii lor,sau a aparitiei de active mai ieftine sau cu parametri tehnico-functionali superiori. Uzura activelor imobilizate imbraca doua forme: uzura fizica sau materiala, care este consecinta a folosirii sau a trecerii timpului, caz in care aceasta uzura se manifesta si daca activul este nefolosit si uzura morala care se datorează evolutiei tehnicii si cresterii productivitatii muncii in ramurile economice producătoare de bunuri de acest fel si care determina aparitia de obiecte similare la aceleasi preturi insa superioare functional, sau cu aceleasi performante fata de cele deja existente, dar la preturi mai mici.

Se considera ca nu toate activele imobilizate sunt afectate de uzura si deci nu este necesara amortizarea lor. Intre acestea se pot mentiona:

- fondul de comert (goodwill-ul)compus din active necorporale precum: calitatea clientelei, vadul comercial, reputatia conducerii, elemente ce concura pe termen lung la mentinerea sau dezvoltarea firmei

- terenurile,ca fiind active cu potential de reproducere considerat infinit

- serie de active financiare care la valorificare influenteaza in mod direct rezultatul final al inteprinderii, exemplu actiunile emise de alte firme si achizitionate pentru diverse scopuri.

Activele imobilizate isi pierd o data cu trecerea timpului, prin uzura, in totalitate calitatile tehnico-economice si devin inutile in procesele economice in care ar trebui angajate. Asigurarea continuitatii exploatării impuse reconstituirea fizica a celor uzate integral. Pentru a le achizitiona insa este necesara constituirea de mijloace banesti egale ca valoare cu cea a activelor ce urmează a se înlocui. In acest sens se cuantifica valoarea pierduta de activele in cauza(de fapt transmisa asupra produselor/serviciilor obtinute) pe parcursul exploatării in vederea includerii in valoare ce urmează a se recupera de la beneficiarii bunurilor livrate. Stabilirea valorii transmise de activele imobilizate in procesele economice este determinata de cerinta dimensionării consumurilor tuturor factorilor de productie, angajati in exploatarea, operatiune concretizata in calcularea costurilor. In cazul activelor imobilizate calculele se realizează prin stabilirea amortizării. Putem afirma deci ca uzura reprezintă baza obiectiva a amortizării.

In tara noastră, activele imobilizate care se amortizează pe seama rezultatelor activitatii întreprinderii cuprind active corporale si active necorporale. Activele corporale se compun la rândul lor din terenuri si mijloace fixe. Terenurile nu se amortizează, după cum am mentionat, exceptie fac doar acele terenuri obtinute prin vânzare-cumpărare sau ca despăgubiri, in cazul exproprierilor. Valoarea acestora,reflecta in documentele care atesta operatiunile amintite, se amortizează prin aplicarea unei cote de 25% din cuantumul dobânzii curente la disponibilitatile banesti de valoare egala cu pretul de achizitie al terenurilor respective, acordata de banca la care are deschis contul principal firma. Lacurile,iazurile,baltile care nu sunt rezultatul unor investitii precum si terenurile împădurite sunt considerate active corporale,dar nu se amortizează.