Analiza Acreditivului Bancar

CAPITOLUL 1. MODALITĂŢI ŞI TEHNICI BANCARE DE DECONTARE

1.1. DEFINIREA ŞI FUNCŢIILE ACREDITIVULUI BANCAR

Acreditivul bancar reflectă un angajament scris prin care o bancă se obligă să efectueze plata în favoarea unui terţ sau la ordinul acestuia, să plătească, să accepte sau să negocieze efecte de comerţ pe baza documentelor comerciale care dovedesc expedierea mărfurilor conform contractului comercial internaţional. Mecanismul de derulare a plăţilor prin acreditivul bancar este reglementat prin broşura ‘’Reguli şi uzanţe uniforme cu privire la acreditivele bancare’’ elaborată de Camera de Comerţ Internaţional din Paris şi difuzată sub numele de Publicaţia nr. 500.

Acreditivul exprimă un angajament ferm al băncilor la efectuarea plăţilor independent de contractul comercial internaţional. Independenţa acestui mecanism de plată rezultă din faptul că obligaţiile băncilor participante la decontarea prin credit documentar provin din clauzele înscrise în acreditiv şi nu din tranzacţia comercială.

Denumirea acestei modalităţi de plată se explică prin faptul că banca este acreditată de către client să efectueze plata pe baza documentelor care dovedesc livrarea mărfurilor conform contractului internaţional.

Din punct de vedere al exportatorului, acreditivul bancar exprimă o promisiune irevocabilă de plată din partea unei bănci, condiţionată de prezentarea documentelor de expediţie privind mărfurile livrate la export într-un anumit termen. Exportatorul este acreditat în anumite condiţii pe lângă banca ce deschide acreditivul şi poate să beneficieze de un avans din partea băncii locale pentru pregătirea exportului sau la nivelul contravalorii documentelor prezentate privind mărfurile livrate, serviciile prestate şi lucrările executate.

De pe poziţia importatorului, acreditivul exprimă dispoziţia de plată dată de importator unei bănci în favoarea exportatorului pe măsura prezentării documentelor de expediţie a mărfurilor la ghişeele sale locale sau ale corespondentului acestuia din ţara cumpărătorului.

Din definirea acreditivului bancar rezultă următoarele trăsături:

• acreditivul reprezintă o tranzacţie separată de vânzări sau alte contracte pe care se bazează;

• angajamentul unei bănci să plătească, să accepte, să plătească trate, să negocieze documente şi / sau să îndeplinească orice obligaţii prin acreditiv nu poate fi subiectul unei reclamaţii sau invocări a ordonatorului rezultând din relaţiile cu banca emitentă sau beneficiarul;

• băncile nu sunt în nici un fel implicate sau obligate la contracte, chiar dacă în acreditiv se includ referiri la contracte;

• beneficiarul nu se poate prevala de relaţiile contractuale existente între bănci sau între ordonator şi banca emitentă.

Funcţiile acreditivului bancar sunt următoarele:

1. Asigurarea derulării schimburilor economice internaţionale prin garantarea plăţii de către importatori. Acreditivul reprezintă un mecanism de siguranţă deoarece îi garantează exportatorului încasarea contravalorii mărfurilor livrate, iar importatorului îî oferă certitudinea efectuării plăţii pe măsura îndeplinirii prevederilor din contractul comercial internaţional.

2. Facilitatea oferită exportatorului de a primi un credit de la banca locală pe baza unui acreditiv irevocabil deschis pe numele său, care îi permite cumpărarea sau pregătirea mărfurilor destinate exportului. Plata efectivă în favoarea beneficiarului se efectuează pe măsură ce documentele prevăzute în acreditiv se depun la ghişeele băncii plătitoare.

În principiu, acreditivul se acoperă în momentul deschiderii prin rezervarea sumei într-un cont bancar la banca emitentă.

1.2. PĂRŢILE IMPLICATE

Participanţii la decontarea prin acreditiv sunt:

• Ordonatorul (importatorul) care cere unei bănci să se angajeze în efectuarea plăţii la un contract comercial internaţional;

• Banca emitentă, reprezentată de o bancă comercială care se angajează faţă de importator să plătească în anumite condiţii exportatorului contravaloarea mărfurilor livrate conform contractului comercial internaţional;

• Beneficiarul acreditivului, respectiv societatea comercială ce livrează mărfurile la export şi este îndreptăţită să încaseze suma din acreditiv;

• Banca confirmatoare, care adaugă angajamentul propriu la cel al băncii emitente cu privire la plata mărfurilor din contractul comercial internaţional;

• Banca avizatoare, ce se angajează să anunţe exportatorul asupra deschiderii unui acreditiv bancar;

• Banca notificatoare, este banca corespondent ce, în baza instrucțiunilor primite de la banca emitentă, notifică benficiarului deschiderea acreditivului. Cu alte cuvinte, îl

avizează pe acesta că un acreditiv a fost deschis în favoarea sa. De aceea banca notificatoare mai poartă și denumirea de bancă avizatoare;

• Banca desemnată - sub această denumire generică se regăsește acea bancă corespondent care îndeplinește alte funcții decât notificarea/avizarea și confirmarea. Potrivit articolului 10 în afară de cazul în care acreditivul stipulează că este utilizabil numai de banca emitentă, toate acreditivele trebuie să desemneze banca (banca desemnată) care este autorizată să plătească, să-și asume un angajament de plată amânat, să accepte cambiile sau să negocieze. În cazul unui acreditiv liber negociabil, orice bancă este banca desemnată;

• Banca prezentatoare – este acea bancă corespondent al cărei rol se limitează doar la prezentarea băncii plătitoare, în contul beneficiarului, a documentelor primite de la acesta. Dacă banca plătitoare le va respinge, documentele vor fi restituite băncii prezentatoare, nu direct beneficiarului;

• Banca rambursatoare – este banca corespondent care primește de la banca emitentă instrucțiuni de rambursare către banca plătitoare. Rolul său este menționat de articolul 19 (aranjamente de rambursare de la bancă).