Analiza Indicatorilor din Bilanțul Contabil pentru Banca Erste Bank Hungary pentru Anii 2005-2011

Capitolul 1

Sistemul bancar ungar şi evoluţia elementelor bilanţiere din bilanţul băncii ERSTE BANK

1.1. Scurt istoric

Ungaria are un sistem bancar pe două niveluri, ceea ce înseamnă că funcţiile de bancă centrală şi băncile specializate (băncile comerciale şi instituţiile specializate) sunt separate.

Sistemul bancar actual, pe două nivele, a fost introdus în 1987 şi cuprindea pe de o parte, Banca Naţională a Ungariei, care a căpătat un nou statut, de bancă centrală, responsabilă cu politica monetară şi valutară a ţării şi, pe de altă parte, băncile comerciale, care au preluat activele comerciale aparţinând fostei bănci centrale, portofoliile bancare fiind concentrate pe sectoare. Ca o caracteristică de bază a sistemului bancar ungar, comparativ cu celelalte sisteme din Europa Centrală şi de Est, trebuie apreciată puternica sa deschidere către investiţiile străine strategice, care însă nu au avut impactul semnificativ asupra restructurării băncilor, pe care l-au avut în ceea ce priveşte întreprinderile. Fără a intra în conflict cu celelalte sisteme bancare central-est-europene, sistemul bancar al Ungariei s-a confruntat cu probleme majore în ceea ce priveşte volumul creditelor neperformante, numărul mare de angajaţi raportat la volumul activităţii, tehnologia informatică – care lipsea, sau nu era exploatată corespunzător.

Se spune, pe bună dreptate, că sistemul bancar ungar este unul din cele mai avansate din Europa Centrală şi de Est. În parte, datorită faptului că Ungaria a fost prima ţară din regiune care a hotărât, în 1994, că permiterea băncilor străine să devină investitori strategici ai principalelor bănci din ţară ar putea fi un factor de întărire a sectorului bancar.

Ponderea acţiunilor deţinute de stat în sectorul bancar unguresc a scăzut, de la 75% din total active, cât era în 1993, la mai puţin de 9% în anul 2001, reprezentând acţiunile de la Postbank, care aparţine Magyar Posta, companie de servicii poştale de stat. La 31 decembrie 2008, sistemul bancar ungar deţinea 31 de bănci comerciale, din care treisprezece sunt sucursale ale băncilor străine, 8 instituţii de credit specializate şi 145 de cooperative de credit.

La începutul secolului al XIX-lea, Ungaria era condusă de către Casa de Habsburg. Funcţiile Băncii Centrale ale Imperiului erau la început în sarcina Băncii Naţionale Austriece, care a fost fondată pe 1 iulie 1816, şi mai târziu au căzut în sarcina Băncii Austro-Ungare, fondată la 30 septembrie 1878, care opera pe principii de egalitate. În timpul revoluţiei şi a războiului de independenţă din 1848-1849, primul guvern ungar independent a numit Banca Comercială Ungară din Pest ca şi bancă centrală. Ca rezultat al primului război mondial, Imperiul Austro-Ungar a dispărut şi Banca Austro-Ungară a fost dizolvată. Funcţiile şi responsabilităţile acesteia au fost preluate de către Banca Regală de Stat a Ungariei, înfiinţată la data de 11 iulie 1921.

Prima bancă centrală ungară independentă, Banca Naţională a Ungariei, şi-a început operaţiunile pe 24 iunie 1924, sub formă de companie pe acţiuni. Banca a reuşit să stabilizeze coroana (fiind sub dominaţie austriacă, aceasta era moneda Ungariei la momentul respectiv) care suferise de inflaţie încă de la Primul Război Mondial şi apoi a trecut la a emite o nouă monedă, pengo. Banca se ocupa de asemenea şi de finanţele şi datoriile statului.

Criza economică de dimensiuni planetare din 1929 s-a făcut simţită şi în Ungaria, începând cu iulie 1931. Din acest moment până la începutul anilor ’90, Banca Naţională Ungară este autoritatea responsabilă cu depozitele valutare, a participat cu sarcini oficiale în acest sector şi a operat ca bancă centrală cu responsabilităţi şi puteri în domeniul politicii economice. În timpul celui de al Doilea Război Mondial moneda naţională, pengo, a căzut pradă inflaţiei, în ciuda eforturilor băncii naţionale, iar după război pierderea în valoare a pengo a produs cea mai mare devalorizare din istorie.

Cu ajutorul Băncii Naţionale Ungare, noua monedă naţională, forintul, a fost introdus pe data de 1 august 1946, ca urmare a naţionalizării acţiunilor maghiare de la băncile mari şi de la banca centrală de la sfârşitul lui 1947. Sistemul bancar a fost restructurat rapid: băncile comerciale şi băncile de credite au fost lichidate şi tot sistemul a fost redus la un singur pilon. Începând cu a doua jumătate a anului 1948, Banca Naţională Ungară a desfăşurat şi activităţi bancare comerciale, pe lângă responsabilităţile de bancă centrală.

Sectorul bancar din Ungaria a fost neprofitabil anul trecut, pentru prima oară din ultimii 13 ani, din cauza pierderilor generate de programul de rambursare anticipată a creditelor în valută, creșterea provizionelor pentru împrumuturile neperformante și o taxă specială introdusă de guvern. Băncile din Ungaria, care plătesc unele dintre cele mai mari taxe aplicate în industria financiară din Europa, au fost obligate să suporte pierderile generate de un program guvernamental care permite rambursarea anticipată, de către populație, a împrumuturilor ipotecare în valută, la rate de schimb sub cele din piață. Cele mai mari bănci prezente pe piața din Ungaria sunt OTP Bank, Intesa Sanpaolo, Erste Bank, Raiffeisen, Unicredit și BayernLB.