Analiza Performanțelor Bancare

INTRODUCERE

Analiza performanţelor bancare prezintă o importanţă majoră, sistemul bancar reprezentând principalul sistem circulator din economie. Dezvoltarea sectorului bancar este una din operaţiunile esenţiale ale promovării reformei economice şi ale consolidării dezvoltării unei economii de piaţă.

Analiza financiar-bancară este un concept complex integrat managementului bancar, proces organizat la nivelul centralei bancare, şi recunoscut în esenţă, prin trei ipostaze:

a) gestiunea riscurilor;

b) gestiunea activului şi pasivului bancar;

c) asigurarea transparenţei informaţiilor destinate publicului

Managementul activelor şi pasivelor reprezintă o parte integrantă a procesului de gestiune în cadrul unei societăţi bancare sau instituţii financiare. Managementul activelor şi pasivelor este apreciat, în general, ca o componentă pe termen scurt a procesului complex de gestiune, punând accentul pe managementul bilanţului contabil de zi cu zi sau săptămană de săptamană, în vederea realizării obiectivelor financiare pe durată scurtă.

Conform literaturii de specialitate, evaluarea performanţelor unei instituţii bancare se poate realiza, în primul rand, cu ajutorul:

 Contului de rezultate, numit şi contul de venituri şi cheltuieli, ce permite determinarea unui set de indicatori, a căror succesiune ţine de specificul activităţii bancare şi de ordinea includerii în calcul unor influenţe derivând din sistemul de reglementări (provizioane, fonduri de risc, impozite s.a.): venitul net bancar, rezultatul brut din exploatare, rezultatul net bancar.

 Indicatori derivaţi, a căror selecţie a fost realizată pe baza frecvenţei utilizării lor în evaluarea performanţelor bancare şi care formează modelul rentabilităţii capitalului: marja netă a dobânzii, rentabilitatea capitalului, rentabilitatea activelor, multiplicarea capitalului social, efectul de pârghie (de levier), rata profitului net (şi aportul diferiţilor factori de influenţă), gradul de utilizare al activelor (pe două categorii de indicatori analitici).

CAP. I. ACTIVUL ŞI PASIVUL BANCAR

1.1. Activul bancar

Activele bancare reprezintă totalitatea disponibilităţilor ale băncii care generează profit şi asigură realizarea scopului general al managementului bancar, totodată activele sunt cele care generează cel mai mare risc pentru bancă, de aceea gestionarea lor necesită a fi prudentă.

Caracteristicile principale ale acestora sunt:

1) Structura activelor trebuie să corespundă legislaţiei în vigoare. Sub acest aspect se va gestiona corespunderea activelor faţă de normele de lichiditate, provizioanelor faţă de risc, a necesităţilor pentru acoperirea riscului ratei dobânzii.

2) Activele trebuie să corespundă cerinţelor de lichiditate a băncii – banca îşi va menţine activele lichide în cantităţile estimate de ea în conformitate cu politica şi strategia de dezvoltare.

3) Activele trebuie să fie profitabile, căci ele sunt unica sursă de profit a băncii. Profitul reprezintă nu numai dorinţa acţionarilor dar şi sursa de existenţă şi stabilitate a băncii.

4) Activele trebuie să fie sigure – creşterea profitabilităţii duce la creşterea de risc. Scopul managementului activelor este să se coreleze profitabilitatea activelor cu gradul de risc acceptat de bancă, banca nu se va implica în active mai riscante.

1.1.1. Gestiunea activelor - necesitate

Necesitatea gestiunii activelor se axează pe corelarea lor cu pasivele după termen şi sensibilitate la rata dobânzii pentru a evita şi alte riscuri generate de volatilitatea ratelor de dobândă pe piaţă.

Necesitatea gestiunii activelor:

 Generează profit – conduce la creşterea profitabilităţii şi îndeplinirea scopului managementului bancar.

 Generează riscuri – prin gestiunea lor se tinde la diminuarea pierderilor provocate de riscuri sau a costurilor suplimentare privind gestiunea lor. Gestiunea performantă a activelor va tinde să găsească punctul optim dintre profitabilitate şi risc.

 Activele bancare ca structură vor fi restricţionate de limitele impuse de autorităţile monetare. Gestiunea corectă în această direcţie va diminua cheltuielile bancare excepţionale privind amenzile, precum şi diminuarea costurilor posibile provocate de supraevaluarea posibilităţilor bancare în unele activităţi.

 Necesitatea de lichidităţi – impune gestiunea corectă a structurii activelor ceea ce conduce la diminuarea cheltuielilor privind procurarea resurselor în mod de urgenţă sau reducerea profitului din neinvestirea excedentului de lichiditate.

 Gestiunea activelor băncii se va face prin corelarea termenilor de scadenţă a activelor cu termenii de scadenţă a pasivelor. Necorelarea activelor şi pasivelor după termenul de scadenţă generează probleme cu lipsa de lichiditate sau costuri înalte din fluctuarea ratelor dobânzii.