Analiza Pieței Produselor și Serviciilor de Private Banking în Lume

Capitolul 1. Consideraţii generale despre „private banking”

1.1. Conceptul de private banking

Private Banking desemnează activitatea de consiliere financiară personalizată şi administrarea banilor clienţilor cu venituri mari sau care deţin active lichide însemnate, precum şi tranzacţii personale prompte, în condiţii de maximă confidenţialitate. Activitatea de Private Banking are în vedere nevoile unice ale fiecărui client. În funcţie de apetitul de risc, de obiective şi de structura dorită are loc selectarea produselor în vederea construirii unui portofoliu coerent şi personalizat pentru fiecare client. Obiectivele de investiţie privesc riscul/randamentul pe total portofoliu.

Dicţionarul de termeni bancari Barron, furnizează o definiţie extrem de simplă şi clară a “Private Banking”-ului şi anume :

Private Banking = servicii bancare, inclusiv creditarea şi managementul investiţiilor, pentru persoanele foarte bogate.

O definiţie clară a activităţii de private banking este greu de stabilit, deoarece, oferind produse şi servicii de private banking, acestea pot varia considerabil de la o ţară la alta şi, de asemenea, în funcţie de nevoile clienţilor

Activitatea de Private Banking implică în mod uzual operaţiuni pentru persoane fizice cu valoare netă mare care preferă în primul rând confidenţialitatea şi un standard ridicat al serviciilor. Elementul de încredere şi recunoaştere este foarte important

Activitatea de private banking, mai poate fi definită ca fiind aceea activitate bazată pe „cunoştere”. Ea depinde de „ce” şi „cât” ştie managerul din divizia de private banking. Banca care are în portofoliu serviciile de private banking oferă un management profesionist în ceea ce priveşte administrarea activelor, oferind profituri generate din investiţii, în general, pe termen lung.

În opinia economistului Lyn Bicker, termenul de private banking reprezintă furnizarea de servicii referitoare la gestionarea activelor unui individ. Fiindcă valoarea acestora este mare, în oferirea de servicii privind eventuale investiţii plasate, gestionarea eficientă a averii reprezintă un element cheie.

În realitate, termenul de private banking se referă la oferirea oricărui tip de serviciu bancar dorit de către segmentul de clienţi bogaţi, care plătesc fericiţi anume sume, în speranţa ca lichiditatiile acestora vor creştere, în urma investirii acestora pe piaţa monetară şi financiară.

Există foarte multe studii asupra activităţii de private banking care arată o creştere a încrederii în această şi totodată o creştere a importanţei produselor de private banking din punctual de vedere al sectorului corporate căruia i se adresează.

Deasemenea, Lyn Bicker consideră că private banking este un serviciu bancar pe care clientul doreşte să-l deţină.

Aşadar, fie că e vorba de alegerea gestionării managementului activelor sau de alegerea unui fond mutual, dorinţa clienţilor este de a obţine câştiguri mult mai mari decât ar obţine prin plasarea acestora într-un depozit la termen.

În activitatea de Private Banking, clientul beneficiază de relaţia directă cu un bancher personal ca unic reprezentant al băncii iar bancherul are rolul de legătură între client şi direcţiile/departamentele din cadrul băncii în scopul îndeplinirii nevoilor financiare ale acestuia în cel mai uşor şi complet mod.

Prima formă de Private Banking a fost dată de serviciile exclusiviste care au fost oferite anumitor clienţi încă de la începuturile activităţilor bancare instituţionalizate.

Concretizarea lor într-un serviciu distinct a activităţii de Private Banking şi o dezvoltare însemnată a acestui serviciul a avut loc în Europa secolului 19, însă denumirea de “Private Banking” a fost folosită pentru prima oară în perioada interbelică

Primele bănci care şi-au orientat activitatea către persoanele fizice, au fost înfiinţate acum 500 de ani, în Italia. Deoarece, în scurt timp, acestea au început să finanţeze activităţile comerciale şi anterprenoriale, ele au reprezentat doar un soi de prototip pentru ideea de private banking.

Serviciul propriu-zis a apărut pe piaţă acum 300 de ani în urmă, şi anume la sfârşitul sec. XVII- începutul sec. XVIII, fiind practicat concomitent în Anglia şi Elveţia. Totuşi, acest concept începe să se dezvolte în timpul revoluţiei franceze, când mulţi reprezentanţi ai elitei din Franţa au emigrat în Elveţia, unde băncile au ştiut să le pună la dispoziţie servicii de calitate în ceea ce priveşte administarea averii acestora.

La începutul anilor ’90, serviciul de private banking, era din ce în ce mai solicitat pe piaţa bancară, acest fapt datorându-se creşterii semnificative a numărului de noi persoane care deţineau averi impunătoare.