Banca Centrala Europeana

Proiect
9/10 (1 vot)
Domeniu: Bănci
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 82 în total
Cuvinte : 36585
Mărime: 310.21KB (arhivat)
Cost: 8 puncte

Cuprins

CAPITOLUL 1 – CREAREA UNIUNII ECONOMICE ŞI MONETARE 1

1.1. FUNDAMENTE ALE UNIUNII ECONOMICE ŞI MONETARE 1

1.2. ZONA EURO CA UNIUNE ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ 6

CAPITOLUL 2 – BANCA CENTRALA EUROPEANA, INSTITUTIE FINANCIARA FUNDAMENTALA A UNIUNII EUROPENE 10

2.1. SEBC ŞI EUROSISTEMUL – LEGĂTURA ORGANICĂ DINTRE BCE ŞI BCN 10

2.2. ÎNFIINŢAREA ŞI MISIUNEA BĂNCII CENTRALE EUROPENE 14

2.3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A BCE 16

2.4. RESPONSABILITĂŢILE BCE 20

2.5. STRATEGIA MONETARĂ A BCE 21

2. 6. PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ALE BĂNCII CENTRALE EUROPENE 24

CAPITOLUL 3- PRINCIPII, INSTRUMENTE ŞI IMPLEMENTAREA EFECTIVĂ A POLITICII MONETARE UNICE 28

3. 1. PRINCIPII DE BAZĂ ÎN IMPLEMENTAREA POLITICII MONETARE 28

3. 2. INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE 33

3.3. EFICIENŢA POLITICII MONETARE UNICE 46

CAPITOLUL 4 – ADAPTAREA POLITICII MONETARE A BNR LA POLITICA MONETARĂ UNICĂ 61

CONCLUZII 73

BIBLIOGRAFIE 77

Extras din document

Capitolul 1 – Crearea Uniunii Economice şi Monetare

„Atât timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor

termina. Sub paşii tăi care urcă ele se vor înmulţi la nesfârşit.”

Franz Kafka

1.1. Fundamente ale Uniunii Economice şi Monetare

UEM reprezintă cea mai evoluată formă de integrare economică pusă în practică până în prezent. Ea presupune, pe lângă o piaţă comună, o armonizare şi o coordonare a politicilor economice naţionale, fiind concretizarea politicii monetare în cadrul pieţei unice - referire strictă la zona din cadrul pieţei unice a UE unde populaţia, bunurile, serviciile şi capitalurile circulă fără restricţii, iar schimburile comerciale sunt intermediate de o monedă comună, unică, acceptată de toate statele membre.

Dintre toate realizările Uniunii Europene nu exista probabil niciuna care să fie mai prezentă în cotidian decât moneda euro. Implementarea monedei unice in statele membre redă evoluţia firească, complementară a instrumentelor, politicilor şi instituţiilor pieţei unice. În fapt, reprezintă etapa imediat următoare ce a putut fi atinsă prin concentrarea eforturilor în zona legislativului şi a dezvoltării unor instituţii mai complexe.

Alături de piaţa unică europeană, de valul de extindere cu ţările din Est, moneda unica este o realizare de excepţie a anilor care au trecut de la data 25 martie 1957, când şase state europene puneau bazele celei mai mari, mai paşnice şi mai prospere asocieri voluntare între naţiuni suverane: Comunitatea Economica Europeana, devenită cu anii Uniunea Europeană. Tratatul de la Roma, 1957, “nu prevedea o Uniune Economică şi Monetară în sensul strict al cuvântului, dar enunţă deja principiile referitoare la coordonarea politicilor monetare, conjuncturale şi macroeconomice între statele membre.”

La vremea respectivă era în vigoare acordul de la Bretton-Woods şi sistemul cursurilor fixe, iar ţările europene nu aveau încă monedele convertibile. Pentru derularea plăţilor externe statele din C.E.E. au trebuit să participe la Uniunea Europeană de Plăţi, care a funcţionat până în 1958 sub forma unei înţelegeri de cliring multilateral.

Uniunea Europeană de Plăţi a fost urmată din anul 1958 de Acordul Monetar European care prevedea o întelegere de restrângere a oscilaţiilor cursurilor monedelor pâna la ± 0,75% în jurul parităţii metalice. Din anul 1961, marca germană şi guldenul olandez s-au revalorizat cu 5% ceea ce a reprezentat o primă realiniere după semnarea Tratatului de la Roma.

Sistemul monetar internaţional a cunoscut o puternică criza la mijlocul anilor ‘60 ca urmare a deteriorării situaţiei principalei monede de rezervă internaţională, dolarul american.

Monedele europene, la rândul lor s-au confruntat cu mari probleme care au dus la devalorizarea lirei italiene, lirei sterline şi francului francez şi la revalorizarea mărcii vest-germane.

Pentru realizarea integrarii europene in plan monetar era nevoie de masuri mai radicale. Evocată de mai multe ori în anii '60 ai secolului trecut, în linii mari, Uniunea Economică şi Monetară a fost "desenata" în 1970 în raportul Pierre Werner, la acea vreme premier al Luxemburgului. Acest raport preconiza un transfer al puterii economice de la statele membre la Comunitatea Economică Europeană, în vederea întăririi coordonării poiticilor economice, deschizând calea înlocuirii monedelor naţionale cu o monedă unică. Tările membre trebuiau să ia măsuri pentru a armoniza politicile lor bugetare şi pentru a reduce marginile fluctuaţiei dintre monedele lor. Se prevedea ca unificarea instrumentelor naţionale de control a activităţii economice şi monetare să fie realizată până la începutul anilor 80.

Faza iniţială a UEM s-a declanşat în ianuarie 1971 dar, după 2 ani, nu se realizase nici un progres semnificativ în armonizarea politicilor economice şi monetare.Frânarea s-a datorat, în principal, dificultăţilor economice cauzate şocul petrolului din anii 70 care s-a manifestat prin inflaţii severe şi turbulenţe pe pieţele internaţionale, moment în care statele membre decid să lupte singure pentru domolirea efectelor decât să se lanseze într-o acţiune concertată pe plan comunitar .

Deşi nu a fost dus până la capăt, din cauza dispariţiei etalonului aur-devize pe care se baza, unele din ideile Planului Werner au fost valorificate în conturarea actualei uniuni monetare europene.

Crearea SME în 1979 a dat o nouă dimensiune cooperării monetare în cadrul CE, al cărei principal obiectiv consta în instaurarea unei zone de stabilitate monetară, care să permită fluctuaţii ale ratelor de schimb însă în contextul menţinerii unui sistem de cursuri fixe prin intervenţia pe piaţă a băncii centrale.

SME reprezintă un pas important spre realizarea unei uniuni economice şi monetare prin instituirea unor elemente de tranziţie, ce au favorizat integrarea: apariţia ECU , existenţa unui indicator de divergenţă care declanşează intervenţia băncilor centrale pe piaţă, instituţionalizarea şi perfecţionarea sprijinului destinat intervenţiei pe piaţă pentru menţinerea cursului în limitele prestabilite.

Obligaţiile comunitare ce au decurs din participarea activa a celor 12 state comunitare la SME au permis creşterea gradului de cooperare la nivelul politicilor economice şi monetare. Modalitatea de centrare în sistem a ECU a reprezentat o etapa firească înaintea trecerii la euro, instituţiile supranaţionale create în această perioadă au servit drept bază aprofundărilor ulterioare şi creşterii gradului de complexitate a activităţilor desfăşurate.

Deşi legate printr-un sistem de parităţi ale monedelor naţionale faţă de ECU, convergenţa economică şi monetară a statelor participante nu a fost decât parţială în SME datorită obiectivelor individuale diferite vizate de membri – de exemplu, Germania dorea stabilitatea cursului valutar, în timp ce Franţa dorea temperarea inflaţiei.

În aceeaşi ordine de idei, dar accentuând asupra cooperării monetare, trebuie subliniat faptul că la nivelul SME nu se poate vorbi de o politică monetară, poate doar de obiective comune de politică monetară, cum ar fi menţinerea unui sistem de cursuri fixe în vederea realizării unei zone de stabilitate monetară. Se poate însă aminti de faptul că fiecare stat din cele 12 îşi conduce politica monetară după propriul sistem legislativ şi având în vedere realizarea, în principal, a propriilor obiective economice cu efecte de propagare asupra obiectivelor celorlalte ţări membre.

Este cazul crizei SME din anii 90 în urma reunificării Germaniei când la nivelul acestei ţări se manifestă puternice tensiuni inflaţioniste care nu pot fi tolerate decât printr-o politică monetară restrictivă ce impune, în principal, creşterea nivelului ratei dobânzii. În acelaşi timp, statele comunitare se găsesc în plină perioadă de recesiune economică marcată prin creşterea şomajului. Pentru ele soluţia de relansare ar fi fost o politică monetară mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte rata dobânzii.Aflate într-un sistem de cursuri fixe, în care ponderea cea mai mare în cadrul ECU o avea marca germană, ţările Europei se văd nevoite să o urmeze pe aceasta pe linia politicii monetare şi să menţină dobânzile ridicate. O altă atitudine din partea acestora ar fi însemnat relaxarea dobânzilor, ceea ce ar fi periclitat stabilitatea cursului de schimb – obiectiv central al SME.

Băncile centrale încearcă să facă faţă presiunilor astfel create, dar unele din ele nu reuşesc şi părăsesc SME. Pe de altă parte, pentru a nu se ajunge la aceleaşi disparităţi între monedele naţionale create în anii 70, în 1993 se caută soluţii pentru extinderea marjei de fluctuaţie a monedelor de la 2,25% la 15 %, care va fi permanentizată şi mai uşor de îndeplinit.

Sistemul Monetar European a constituit o etapă pe drumul integrării economice. Trecerea la aplicarea regulilor acestui aranjament monetar a gasit ţările participante în situaţii diferenţiate în ce priveşte rata inflaţiei, balanţa conturilor curente şi ratele dobânzilor. Drept urmare între anii 1979-1985, cursurile nominale şi reale ale monedelor S.M.E. au cunoscut un grad de variabilitate relativ ridicat. Favorizate de un mediu economic internaţional în relansare, ţările din S.M.E. au avut o evoluţie economică favorabilă caracterizată prin scăderea ratelor inflaţiei şi chiar o anumită apropiere a acestora. Dacă în perioada 1979-1985 au avut loc 13 realinieri de parităţi (devalorizări), între anii 1986-1990 au avut loc numai trei (francul francez, lira irlandeză şi lira italiană).

Preview document

Banca Centrala Europeana - Pagina 1
Banca Centrala Europeana - Pagina 2
Banca Centrala Europeana - Pagina 3
Banca Centrala Europeana - Pagina 4
Banca Centrala Europeana - Pagina 5
Banca Centrala Europeana - Pagina 6
Banca Centrala Europeana - Pagina 7
Banca Centrala Europeana - Pagina 8
Banca Centrala Europeana - Pagina 9
Banca Centrala Europeana - Pagina 10
Banca Centrala Europeana - Pagina 11
Banca Centrala Europeana - Pagina 12
Banca Centrala Europeana - Pagina 13
Banca Centrala Europeana - Pagina 14
Banca Centrala Europeana - Pagina 15
Banca Centrala Europeana - Pagina 16
Banca Centrala Europeana - Pagina 17
Banca Centrala Europeana - Pagina 18
Banca Centrala Europeana - Pagina 19
Banca Centrala Europeana - Pagina 20
Banca Centrala Europeana - Pagina 21
Banca Centrala Europeana - Pagina 22
Banca Centrala Europeana - Pagina 23
Banca Centrala Europeana - Pagina 24
Banca Centrala Europeana - Pagina 25
Banca Centrala Europeana - Pagina 26
Banca Centrala Europeana - Pagina 27
Banca Centrala Europeana - Pagina 28
Banca Centrala Europeana - Pagina 29
Banca Centrala Europeana - Pagina 30
Banca Centrala Europeana - Pagina 31
Banca Centrala Europeana - Pagina 32
Banca Centrala Europeana - Pagina 33
Banca Centrala Europeana - Pagina 34
Banca Centrala Europeana - Pagina 35
Banca Centrala Europeana - Pagina 36
Banca Centrala Europeana - Pagina 37
Banca Centrala Europeana - Pagina 38
Banca Centrala Europeana - Pagina 39
Banca Centrala Europeana - Pagina 40
Banca Centrala Europeana - Pagina 41
Banca Centrala Europeana - Pagina 42
Banca Centrala Europeana - Pagina 43
Banca Centrala Europeana - Pagina 44
Banca Centrala Europeana - Pagina 45
Banca Centrala Europeana - Pagina 46
Banca Centrala Europeana - Pagina 47
Banca Centrala Europeana - Pagina 48
Banca Centrala Europeana - Pagina 49
Banca Centrala Europeana - Pagina 50
Banca Centrala Europeana - Pagina 51
Banca Centrala Europeana - Pagina 52
Banca Centrala Europeana - Pagina 53
Banca Centrala Europeana - Pagina 54
Banca Centrala Europeana - Pagina 55
Banca Centrala Europeana - Pagina 56
Banca Centrala Europeana - Pagina 57
Banca Centrala Europeana - Pagina 58
Banca Centrala Europeana - Pagina 59
Banca Centrala Europeana - Pagina 60
Banca Centrala Europeana - Pagina 61
Banca Centrala Europeana - Pagina 62
Banca Centrala Europeana - Pagina 63
Banca Centrala Europeana - Pagina 64
Banca Centrala Europeana - Pagina 65
Banca Centrala Europeana - Pagina 66
Banca Centrala Europeana - Pagina 67
Banca Centrala Europeana - Pagina 68
Banca Centrala Europeana - Pagina 69
Banca Centrala Europeana - Pagina 70
Banca Centrala Europeana - Pagina 71
Banca Centrala Europeana - Pagina 72
Banca Centrala Europeana - Pagina 73
Banca Centrala Europeana - Pagina 74
Banca Centrala Europeana - Pagina 75
Banca Centrala Europeana - Pagina 76
Banca Centrala Europeana - Pagina 77
Banca Centrala Europeana - Pagina 78
Banca Centrala Europeana - Pagina 79
Banca Centrala Europeana - Pagina 80
Banca Centrala Europeana - Pagina 81
Banca Centrala Europeana - Pagina 82

Conținut arhivă zip

  • Banca Centrala Europeana.doc

Alții au mai descărcat și

Functiile Bancii Centrale si Evolutia Acestora

CAPITOLUL I 1.1. APARITIA BANCII CENTRALE Bancile Centrale reprezinta institutii publice, care indeplinesc functii de autoritate monetra ,...

Banca Central Europeana

CAPITOLUL I BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ Banca Centrală Europeană, cu sediul central la Frankfurt, şi-a început activitatea efectiv o dată cu...

Politicile Monetare ale Tarilor din Centrul si Estul Europei

Introducere Este cunoscut faptul că la nivelul băncilor centrale, al mediului academic şi al publicului larg stabilitatea preţurilor este...

Banca Centrală Europeană

CAP1. Aspecte generale privind Banca Centrală Europeană 1.1.ISTORICUL ŞI MISIUNEA BĂNCII CENTRALE EUROPENE În anul 1989, un raport al...

Analiza Instrumentelor de Politică Monetară a Băncii Centrale Europene

CAPITOLUL I. PRINCIPII GENERALE ALE POLITICII MONETARE Politica monetară are ca prioritate asigurarea stabilităţii preţurilor, altfel spus,...

Sistemul Bancar al Statelor Unite ale Americii

1. Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii 1.1. Scurt istoric Prima bancă a Statelor Unite ale Americii, “the Bank of North America “ din...

Organizarea și Funcționarea Băncii Centrale Europene

Introducere Banca Centrală Europeană a fost infiinţată la data de 1 iunie 1998,cu sediul la Frankfurt,în Germania.Predecesorul acesteia a fost...

Banca Centrală Europeană

Introducere Odată cu extinderea Uniunii Europene, instituţiile acesteia s-au dezvoltat, astfel devenind mai numeroase. Instituţiile eruropene...

Ai nevoie de altceva?