Cuprins
- Cap. I. Etape în evoluţia băncilor comerciale şi în evoluţia băncilor de emisiune. 2
- I.1. Apariţia şi dezvoltarea reţelelor de bănci comerciale 2
- I.2.Apariţia băncilor de emisiune şi importanţa acestora în cadrul sistemelor bancare naţionale. 4
- I.3. Etape semnificative în evoluţia sistemului bancar românesc. 8
- I.3.1. Principalele repere cronologice ale evoluţiei sistemului bancar din România. 8
- I.3.1.1. Evoluţii şi caracteristici ale sistemului bancar românesc până după cel de-al doilea război mondial 9
- I.3.2. Organizarea şi funcţionarea sistemului bancar românesc în perioada de conducere centralistă a economiei. 10
- I.3.3. Caracteristici ale evoluţiei sistemului bancar din România 13
- Cap. II. Locul şi rolul băncii de emisiune în cadrul sistemului bancar 17
- II. 1. Caracteristici ale organizării şi funcţionării băncii de emisiune 17
- II. 2. Funcţiile şi principalele operaţiuni ale băncii de emisiune. Rolul băncii de emisiune 22
- II. 3. Particularităţi ale sistemelor bancare în principalele ţări dezvoltate 28
- Cap. III BNR şi rolul său în cadrul sistemului bancar românesc 34
- III.1. BNR şi intervenţiile acesteia piaţa monetară 34
- III. 2. Principalele tipuri de politici monetare antiinflaţioniste 37
- Cap. IV. BNR şi problema supravegherii sistemului bancar românesc 47
- IV.1. Evoluţia supravegherii sistemului bancar românesc după 1989 47
- CONCLUZII 65
- BIBLIOGRAFIE 67
Extras din proiect
Cap. I. Etape în evoluţia băncilor comerciale şi în evoluţia băncilor de emisiune.
I.1. Apariţia şi dezvoltarea reţelelor de bănci comerciale
Activitatea principală a unei bănci constă în „comerţul” cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, „cumpără” bani, suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, iar pe de altă parte „vinde” banii acumulaţi, câştigurile obţinute regăsindu-se în dobânda percepută. Ca atare, banca se identifică, în primul rând şi în cea mai mare măsură, cu activitatea de creditare. Se poate spune că acumularea resurselor de creditare şi plasarea lor este „cheia de boltă” a activităţii unei bănci
Băncile comerciale, în accepţiune modernă, au apărut în legătură cu dezvoltarea comerţului şi acumulările de capitaluri băneşti, expresie a dezvoltării producţiei şi expansiunii economiei. Participând la dezvoltarea operaţiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale aceste bănci au primit apelativul de „bănci comerciale”.
În procesul de apariţie a băncilor comerciale, un rol aparte l-au avut zarafii şi cămătarii, cei care făceau comerţ cu bani şi erau principalii intermediari ai circulaţiei monetare. Pe de altă parte, deplasarea banilor cu valoare intrinsecă la locurile de utilizare, asociată cu riscul de a fi sustraşi, implică importante cheltuieli de transport şi asigurarea securităţii acestora. Dar, deţinerea în sine a banilor, nu aducea nici un profit.
Aceasta a făcut ca deţinătorii de capitaluri în formă bănească să-i încredinţeze unor depozitari, unor intermediari, cu scopul de a-i păstra în siguranţă, pe de o parte, şi de a primi o remunerare sub forma dobânzii bonificate, ca urmare a folosirii acestor depozite băneşti ca surse de creditare, pe de altă parte. Astfel, depozitele bancare constituite pe seama depunerilor stau la baza procesului de redistribuire a capitalurilor băneşti sub forma creditelor acordate de către bănci. Într-un alt context, dezvoltarea economică prin trecerea de la manufactură la marea industrie a făcut ca volumul creditelor solicitate să se amplifice foarte mult. Toate acestea au impus înfiinţarea acelor intermediari monetari, constituiţi în bănci de depozit sau bănci comerciale şi care au devenit principala componentă a sistemelor bancare moderne
În epoca contemporană, locul şi rolul băncilor comerciale sunt strâns legate de calitatea lor de intermediari în contextul relaţiei economii – investiţii, relaţie fundamentală în ceea ce priveşte asigurarea creşterii economice. Mobilizarea economiilor băneşti ale agenţilor economici şi populaţiei într-un cadru organizat, la dispoziţia băncilor, constituie o principală premisă a dezvoltării economice. Aceste economii reprezintă venituri neconsumate în perioada curentă şi totodată o cerere potenţială pentru producţia viitoare. În realizarea investiţiilor, agenţii economici recurg atât la propriile capitaluri, cât şi la creditele acordate de bănci, în aşa-zisul proces de „reciclare şi valorificare” a capitalurilor băneşti din economie.
Astfel, se creează condiţiile favorabile unei ample redistribuiri a capitalurilor băneşti, realizată printr-o reţea de intermediari, care în exclusivitate, la început, şi apoi, cu preponderenţă, în cadrul sistemelor bancare moderne, s-a constituit în reţeaua băncilor comerciale sau de depozit
Potrivit Registrului societăţilor bancare din România, emis de Banca Naţională a României, în anul 1999, în ţara noastră funcţionau 40 de bănci şi sucursale ale băncilor străine. La acestea se adaugă Casa de Economii şi Consemnaţiuni care prin Legea nr. 66/1996 a fost reorganizată ca societate bancară.
Băncile cu capital de stat au fost reorganizate ca societăţi comerciale în baza Legii nr. 15/1990 privind transformarea întreprinderilor de stat în societăţi comerciale şi regii autonome.
Potrivit prevederilor Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale, capitalul social al acestor bănci a fost repartizat astfel: 70% pentru Fondul Proprietăţii de Stat şi 30% către cele cinci Fonduri al Proprietăţii Private (câte 6% pentru fiecare fond).
În perioada 1991 – 1995, cota de capital social ce a revenit Fondului Proprietăţii de Stat nu a fost supusă procesului de transfer către deţinătorii de certificate de proprietate. În procesul de privatizare în masă, în baza Legii nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, deţinătorii de cupoane şi certificate nu au putut opta pentru acţiuni la societăţile bancare. Potrivit acestei legi, privatizarea băncilor se va realiza prin vânzare, şi nu prin transfer de cupoane de privatizare.
Legea nr. 83/1997 privind privatizarea societăţilor bancare cu capital majoritar de stat stabileşte regularizarea cotelor pe care Societăţile de Investiţii Financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private le deţin din capitalul social al băncilor, această prevedere stârnind nemulţumirea Societăţilor de Investiţii Financiare
Băncile comerciale rezultate au caracterul de bănci universale, având posibilitatea de a se angaja în orice tip de operaţiune bancară, ceea ce le conferă o mare flexibilitate şi posibilitatea de a obţine profituri mai mari.
O parte din analiştii occidentali contestă acest mod de organizare , considerând că băncile ar fi predispuse falimentului în urma efectuării unor operaţiuni prea riscante. De asemenea, se contestă gradul de concentrare bancară prea mare, ca factor de reducere a concurenţei între bănci.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Banca de Emisiune si Rolul Ei in Cadrul Sistemului Bancar.doc