Băncile centrale - rolul, funcțiile și operațiunile acestora

Potrivit definitiei data de Enciclopedia Britanica, o banca centrala, reprezinta o institutie care are ca sarcina reglarea ofertei de moneda din economie ,a dimensiunii si costului creditului precum si a cursului de schimb al monedei nationale. Bancile centrale moderne sunt preocupate de realizarea principalelor lor functii in conditiile unei rate inalte de ocupare a fortei de munca, a inregistrarii unui ritm sustinut de crestere economica si a mentinerii rezervei internationale un anumit nivel. In delungata lor evolutie, de la infiintarea primei banci centrale(in 1668) pana la crearea Bancii Centrale Europene(1999), acestea au devenit variate in autoritate, autonomie, functii si instrumente de actiune. A sporit rolul bancilor centrale in promovarea stabilitatii financiare intere, a cresterii economice si in protejarea monedei nationale. De asemenea, a crescut si interdependenta politicii monetare cu alte politici economice, in special politica fiscala si managementul datoriei publice.

l. Repere istorice in evolutia bancilor centrale

Analiza sistemelor bancare contemporane evidenţiazǎ cǎ acestea sunt structurate pe doua nivele, respectiv banca centralǎ şi bǎncile de rang secundar, denumite şi bǎnci de sistem. Apariţia şi dezvoltarea sistemelor bancare (în secolele XIV şi XV) au precedat apariţia băncilor centrale, care au devenit necesare in contextul bǎncilor comerciale existente In unele cazuri bancilor centrale li s-a incredintat.de cǎtre guvernele ţǎrilor respective, rolul de “bancher” al statului, (Olanda şi al ţǎrile scandinave). În alte ţǎri, bǎncile centrale s-au infiinţat pentru a emite moneda necesarǎ finantarii rǎzboaielor, sau pentru a urmǎri stabilitatea monetarǎ, in perioada de refacere economica, prin emisiunea de titluri guvernamentale. Analiza cronologicǎ a bancilor centrale, evidenţiazǎ cǎ acestea s-au constituit prin transformarea unor bǎnci comerciale, prin dobândirea gradualǎ a unor drepturi de monopol asupra emisiunii de moneda şi prin acceptarea responsabilitaţii de împrumutǎtor de ultim rang Intrucat ,pana la aparitia acestor instituii, emisiunea monetara era realizatǎ, concomitent ,de un mare numǎr de bǎnci si nu constituia un privilegiu al bancii centrale, treptat, prin concentrarea acestei functii la nivelul unei singure bǎnci a avut şi o delimitare între cele doua tipuri de institutii bancare.

Banca Angliei: s-a infiintat prin Decret al Parlamentului, in anul 1694, intr-un moment in care tara avea nevoie de bani ,pentru a castiga razboiul cu Franta.Initial,bancii Angliei i s-a acordat dreptul de functionare pe o perioada limitata de timp,respectiv, 10 ani, in decursul careia avea dreptul sa efectueze tranzactii cu aur,argint si sa emita bancnote in suma egala cu marimea capitalului. In anul 1709, bancii i se reinnoieste dreptul de functionare si i se asigura pozitia de monopol asupra emisiunii de bancnote in Londra. In decursul razboaielor napoleonene, Banca Angliei a inregistrat o perioada de inovatii financiare. Incapand cu anul 1847, banca isi asuma rolul de imprumutator de ultim rang si procedeaza la ajustari ale ratei de dobanda, pentru stabilizarea pietei monetare.In anul 1946, Banca Angliei este nationalizata, devenind Departament al trezoreriei britanice.

Banca Frantei: a fost creata in anul 1799,in contextul nevoilor sporite de moneda pentru finantarea razboaielor napoleoneene.Initial,capitalul provenea de la bancile de scont din Paris, de la institutia numita Casa de conturui si o parte provenea de la populatie,fiind obtinut pe calea subscriptiei publice.in anul 1803,banca detinea privilegiul de-a emite bancnote in Paris; in decursul perioadei 1841-1848, au fost deschise 15 sucursale in provinciile tarii,in anul 1900 avand 411.Nationalizarea bancii Frantei s-a produs in anul 1945.

Banca Japoniei-in anul 1882,guvernul japonez a creat banca centrala dupa modelul bancilor centrale europene.A fost organizata ca societate pe actiuni cu un capital ,care era detinut de stat in proportie de 50%.Inca din momentul constituirii,banca a detinut monopolul asupra emisiunii monetare si si a actionat ca imprumutator de ultim de rang.Inca de la inceput a indeplinit rolul de agent fiscal al statului, reuşind să stabilizeze fluctuaţiile sezoniere şi regionale ale veniturilor bugetare si a administrat rezerva de aur a tarii.

Sistemul Federal de Rezerva a fost creat in anul 1913 si reprezinta Banca centrala a SUA.Acesta formeaza un sistem compus din 12 banci centrale nationale,care indeplinesc functii de banca a bancilor,si imprumutator de ultim rang,in relatie cu bancile de rang secundar din sistemul bancar american. FED detine monopolul asupra emisiunii de bancnote care sunt desemnate cu titlul de Federal Reserve Notes. Potrivit reglementarilor din anul 1980,cu privire la controlul monetar, FED are dreptul de-a solicita bancilor constituirea de rezerve obligatorii.

Rezulta ca bancile centrale s-au constituit in momente diferite, în funcţie de gradul de evoluţie economicǎ şi socialǎ a ţǎrilor. Banca suedeză Riksbank, fondată în 1668, este considerată prima bancă centrală, deşi istoricii susţin că prima bancă centrală, în accepţiunea de astăzi, a fost Banca Angliei, infiintata in anul 1694 sub formǎ de societate privatǎ pe acţiuni

Prin importanţa activitaţii desfasurate de banca centrala la nivel micro şi macroeconomic si, prin influenţele pe care le poate exercita asupra celorlalte instituţii financiar-bancare şi asupra economiei, în general,aceasta institutie detine o poziţie prioritarǎ în cadrul oricǎrui sistem bancar. Existenta bancii centrale, ca institutie ierarhica superioara celorlalte institutii bancare, s-a impus tocmai ca urmare a nevoii coordonarii activitatii bancare in economie, dar si ca urmare a intensificarii presiunilor inflationiste la nivel international Deşi, în perioada actualǎ, bǎncile centrale ale tuturor ţǎrilor, cu excepţia celor 12 bǎnci federale de rezervǎ din SUA, sunt bǎnci cu capital de stat, de-a lungul evoluţiei lor în timp, s-au identificat mai multe categorii de bǎnci, în funcţie de provenienţa capitalului, Astfel,in Anglia, banca de emisiune a fost cu capital privat, în Suedia, Finlanda, Austria, Bulgaria, bǎncile s-au constituit prin participarea capitalului de stat, iar în ţǎrile, precum România şi Belgia, capitalul bancilor a fost mixt.