Cadrul politicii monetare unice

Capitolul 1.Politica monetară unică

1.1. Concepte teoretice. SEBC

Activitatea unei bănci centrale are ca scop emiterea și administrarea monedei naționale, fiind un mijloc legal de plată, astfel politica monetară are în prezent un rol important în circulația și puterea de cumpărare a banilor. În prezent s-a ajuns la un nivel foarte ridicat de integrare la nivel european, realizând în acest mod o politică monetară unică.

Politica monetară este o componentă a politicii economice, iar aceasta are ca scop modificarea masei monetare și ratelor dobânzii care vor duce într-un sfârșit la reducerea inflației, creșterea economiei, forța de muncă și ratei de schimb.

Politica monetară este un set de acțiuni și legi prin care autoritățile monetare prin intermediul mai multor indicatori își duce la îndeplinire obiectivele.

Adoptarea monedei euro a dus la structurarea unei organizări în UE: unirea băncilor centrale în Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și înființarea Băncii Centrale Europene.

Banca Centrală Europeană reprezintă banca centrală a UE, singura care are dreptul și obligația de emite monedă, care are rolul de implementare a politicii monetare în țările care au ca monedă națională euro, respectiv 19 țări. Ea este în prezent pilonul central al Uniunii Economice și Monetare. S-a luat decizia de înființare a acesteia în anul 1988 atunci când s-a creat Uniunea Economică și Monetară, care permite:

• Circulația liberă a capitalurilor;

• Politica monetară unică;

• Autoritate monetară unică.

Banca Centrală Europeană emite avize atunci când este consultată cu privire la un proiect de act sau un proiect de reglementare la nivelul Uniunii.

Atunci când o țară adoptă euro ca monedă națională, desigur numai atunci când s-a constatat că întrunește cerințele din Tratatul de la Maastricht,aceasta renunță la independența monetară și adoptă politica monetară comună zonei euro.

Un rol important în Uniunea Economică și Monetară îl are Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) care a apărut după desființarea Institutului Monetar European, mai exact după a doua etapă a implementării Uniunii Economice, în anul 1998. Aceasta nu are personalitate juridică și nu are organe de decizie. Aceasta este condusă de organele de decizie din cadrul Băncii Centrale Europene, adică Consiliul Guvernatorilor și Directoratul.

Potrivit Statutul SEBC , acesta este compusă din :

- Banca Centrală Europeană (BCE);

- Băncile centrale naționale ale statelor membre din Europa (BCN).

Din cele de mai sus reiese faptul că în cadrul SEBC întâlnim atât băncile centrale ale țărilor care nu au ca monedă euro, cât și cele care au ca monedă euro.

Consiliul Guvernatorilor evidențiază orientările politicii monetare și adoptă măsurile potrivite pentru respectarea deciziilor BCE. Directoratul trimite instrucțiuni băncilor central naționale. Consiliul General fixează ratele de conversie dintre euro și monedele țărilor care vor adera în viitor.

Directoratul este compus din președinte, vicepreședinte și încă patru membrii care au competențe și cunoștințe în domeniul bancar. Consiliul General unește toți guvernatorii Băncilor Centrale Naționale.

Potrivit aceluiași document SEBC are rolul de a sprijin politica monetară din UE pentru a avea ca rezultat îndeplinirea obiectivelor Uniunii. Misiunile principale pe care le are SEBC sunt :

- Aplicarea politicii monetare unice;

- Efectuarea operațiilor de schimb valutar;

- Administrarea rezervelor valutare;

- Buna realizare a sistemului de plăți.

Din termenul ”SEBC” un cadru care arată legătura dintre BCE și BCN.

Banca Centarlă Europeană emite un raport anual în care prezintă activitatea SEBC și politica monetară.

În noiembrie 1998 s-a hotărât folosirea termenului de Eurosistem care se face referire la componența sa, care include:

- Banca Centrală Europeană;

- Băncile Centrale Naționale ale țărilor care au adoptat moneda euro.

Prin intermediul Eurosistemului SEBC își îndeplinește principalele misiuni.