Cadrul Politicii Monetare Unice a BCE

Capitolul I: Banca Central Europeană - caracteristici

1.1 Organizare şi funcţionare

Banca Central Europeană (BCE) este una din cele mai tinere bănci centrale, fiind înfiinţată la 1 Iunie 1998, iar prin tratatul UE se împuterniceşte să introducă noua monedă şi să asigure gestionarea acesteia. Ca orice bancă centrală, BCE se caracterizează prin independenţa completă faţă de guvernele statelor membre ale uniunii. Structura BCE a fost copiată după forma de organizare a Băncii Centrale a Germaniei (Bundesbank), mai ales în ceea ce priveşte politica de independenţă. Această decizie a fost luată de cei ce au pus bazele instituţiei pentru a evita interferenţa cu diferitele grupuri naţionale politice de interes. BCE nu depinde de nici o alta instituţie a UE şi are propriul buget, separat de bugetul uniunii, din contribuţiile băncilor centrale naţionale.

Din punct de vedere organizatoric, BCE conţine trei organisme : Comitetul Executiv, Consiliul Guvernatorilor şi Consiliul General.

Comitetul Executiv este alcătuit din preşedintele BCE care este în acest moment italianul Mario Draghi, vice-preşedintele instituţiei (portughezul Vitor Constancio) şi patru membri (italianul Lorenzo Bini Smaghi, spaniolul José Manuel González-Páramo şi germanii Jurgen Stark si Peter Praet). Din punct de vedere funcţional, acest comitet asigură implementarea politicii monetare în zona euro şi transmite instrucţiunile necesare către băncile centrale naţionale, asigură conducerea zilnică a BCE, pregăteşte reuniunile Consiliului Guvernatorilor şi exercită anumite competenţe care i-au fost delegate de către Consiliul Guvernatorilor, unele dintre acestea având caracter de reglementare.

Consiliul Guvernatorilor, are în alcatuirea sa cei sase membri ai Comitetului Executiv şi guvernatorii băncilor centrale naţionale ale celor 17 state din zona euro. Acest consiliu se reuneşte odata la 2 săptămâni, iar responsabilitatea sa este aceea de a adopta orientările şi de a lua deciziile necesare pentru asigurarea îndeplinirii misiunilor încredinţate Eurosistemului si elaborează politica monetară a zonei euro, care presupune adoptarea de decizii privind obiectivele de politică monetară, ratele dobânzilor reprezentative, furnizarea de rezerve în Eurosistem şi stabilirea orientărilor pentru punerea în aplicare a deciziilor respective.

Consiliul General este format din preşedintele BCE, vice-preşedintele şi guvernatorii băncilor centrale ale celor 27 de state membre a UE. Acest consiliu este unul de tranziţie, el urmând conform prevederilor Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene sa fie dizolvat dupa ce toate statele membre ale UE vor fi adoptat moneda unică. Acest consiliu contribuie la exercitarea funcţiilor consultative ale BCE, colectarea datelor statistice, întocmirea raportului anual al BCE, luarea de măsuri privind stabilirea grilei de repartiţie pentru subscrierea capitalului BCE, altele decât cele prevăzute în Tratat, stabilirea condiţiilor de angajare a personalului BCE şi pregătirile necesare pentru fixarea irevocabilă faţă de euro a cursurilor de schimb ale monedelor „statelor membre care fac obiectul unei derogări”.

Principala sarcină a BCE este asigurarea stabilităţii preţurilor în zona Euro. Alte responsabilităţi de bază ale BCE includ dezvoltarea şi implementarea politicii monetare, desfăşurarea operaţiunilor de curs valutar, managementul rezervelor valutare ale statelor din zona Euro, asigură buna desfăşurare a sistemului de plăţi de pe piaţa monetară. Alte sarcini secundare sunt emisiunea monetară a bancnotelor şi monedelor Euro, colectarea şi publicarea datelor statistice în colaborare cu băncile centale naţionale, menţinerea şi promovarea cooperării internaţionale şi europene între instituţiile financiare, menţinerea stabilităţii financiare a zonei Euro.

1.2 Locul BCE în cadrul SEBC şi al Eurosistemului

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) a fost creat în conformitate cu Tratatul de la Maastricht şi Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene şi este format din BCE şi BCN ale tuturor statelor membre ale UE. Eurosistemul cuprinde BCE şi BCN ale statelor membre care au adoptat euro (în prezent, în număr de 17). Eurosistemul are patru atribuţii majore: prima constă în aplicarea politicii monetare adoptate de către Consiliul guvernatorilor BCE; cea de-a doua și cea de-a treia dintre atribuţiile Eurosistemului constau în derularea operaţiunilor valutare și, respectiv, deţinerea și administrarea rezervelor oficiale ale statelor din zona euro. BCN din Eurosistem au transferat către BCE active externe de rezervă în valoare de aproximativ 40 de miliarde EUR (85% în valută și 15% în aur). În schimb, BCN deţin creanţe în euro purtătoare de dobândă asupra BCE.

BCN din Eurosistem sunt implicate în administrarea rezervelor internaţionale ale BCE, acţionând în calitate de agenţi ai BCE, conform orientărilor privind administrarea portofoliului stabilite de BCE, activele externe de rezervă rămase se află în proprietatea BCN și sunt administrate de către acestea, operaţiunile cu aceste active de rezervă sunt reglementate de către Eurosistem. Concret, operaţiunile care depășesc un anumit prag necesită aprobarea prealabilă a BCE; o a patra atribuţie esenţială a Eurosistemului constă în promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi. Sarcina principală a BCE în calitate de coordonator al Eurosistemului este punerea în aplicare a politicii monetare în zona euro, având ca scop menţinerea stabilităţii preţurilor. Prin intermediul ratelor dobânzii pe termen scurt, politica monetară influenţează economia şi în ultimă instanţă, nivelul preţurilor. Tratatul de la Maastricht specifică, de asemenea, că BCE deţine dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote euro.