Cambia și operațiunile cambiale

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă și internațională, care sub diverse forme și cu unele modificări funcționale se folosește și astăzi. Perfecționarea cambiei a dus la apariția bancnotei de hârtie. În țara noastră, primele informații scrise despre efectele comerciale datează de la începutul secolului al XVIII -lea, cambia fiind denumită “poliță”.

Scopul prezentei lucrări, constă în studierea concepțiilor despre cambie, identificarea trăsăturilor și elementelor cambiei, precum și descrierea procesului cambial.

În vederea cercetării și realizării scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective:

- Descrierea evoluției și a conceptului privind cambia;

- Studierea și generalizarea trăsăturilor specifice ale cambiei și a elementelor obligatorii;

- Determinarea operațiunilor ce au loc în procesul cambial;

- Descrierea procesul cambial din Republica Moldova, conform Legii Cambiei;

- Identificarea și cercetarea funcțiiilor cambiei la nivel internațional.

Metodologia cercetării este bazată pe utilizarea următoarelor metode de cercetare și investigație științifică: metoda sintezei, analizei cantitative și calitative, metoda deducției etc.

Drept baza informațională, au servit acte normative și legislative, publicații curente, cărți și manuale ale specialiștilor în domeniu. Printre cercetătorii relevanți din țară și peste hotare, menționăm: Petru PĂTRAȘCANU, Vasile LUHA, Vasile PĂTULEA, Corneliu TURIANU.

Structura lucrării, este determinată de scopul și sarcinile acesteia și îndrumă sugestiv în conținutul lucrării, astfel constă din: introducere, trei capitole, concluzii și bibliografie.

În Introducere este argumentată actualitatea și importanța temei cercetate; sunt identificate scopul și obiectivele cercetării.

Capitolul I. „ ASPECTE CONCEPTULE PRIVIND CAMBIA”, cuprinde principalele abordări teoretice privind cambia, caracteristica generală și descrierea trăsăturilor acesteia.

În Capitolul II. „ OPERAȚIUNI ASUPRA CAMBIEI” se relatează despre operațiunile definitorii ale procesului cambial analizandu-se specificului fiecăruia.

Capitolul III. „CAMBIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI PE PLAN INTERNAȚIONAL” reflect particularitățile cambiei în Republica Moldova, precum și specificul și importanța acesteia la nivel internațional

Lucrarea se finalizează cu Concluziile generale unde sunt indicate succint generalizările elaborate de autor, în urma lucrării efectuaet.

Bibliografia reflectă totalitatea lucrărilor autorilor naționali și internaționali, precum și legislația Republicii Moldova ce descriu cambia și procesul cambial.

Capitolul I. ASPECTE CONCEPTULE PRIVIND CAMBIA

1.1. Noțiunea și caracteristicile cambiei

Deși nu există date certe referitoare la apariția cambiei, documentele atestă că această operație era cunoscută în Grecia și în Roma Antică, conturându-se în Evul mediu ca înscris care confirmă remiterea unei sume de bani de pe o piață pe alta.

În epoca romană operațiunea era numită permutatio, care avea doar eficacitatea tratei din anii următori, iar în Evul mediu se numește cambium și conținea importante trăsături ale cambiei în forma în care a fost definită mai târziu.

S-a remarcat „că la început relațiile dintre cei trei participanți la raportul cambial avea doar un character financiar, nefiind reglementate de norme juridice, iar cambia avea doar trăsăturile unui contract de schimb, deoarece plata se făcea în moneda localității corespondentului, ceea ce implica de fapt o operațiune de schimb de monede. Diferența de curs reprezenta o dobândă care era încasată de bancherul ce efectua schimbul. În acele timpuri dobânda, fiind interzisă de legile canonice, se percepea sub forma camuflată de diferență de schimb. Pentru derularea plății prin cambie era necesar ca localitatea în care era emisă scrisoarea să fie diferită de aceea în care urma a fi plătită”

Apariția cambiei a fost generată de:

a) necesitatea transportului de numerar;

b) accentuarea densității monedei;

c) interzicerea exportului de capitaluri.

În normele bancare, cambia este definită ca un instrument de plată ce exprimă obligația asumată de un debitor de a plăti la vedere sau la scadență o sumă de bani în favoarea unui beneficiar.

Într-o accepțiune mai concretă, cambia se poate defini ca un înscris formal, prin care trăgătorul dă o dispoziție necondiționată trasului de a plăti beneficiarului, la vedere sau la termen, o anumită sumă de bani.

Ambele definiții reflectă esența procesului cambial, cea de a doua făcând însă referire și la cele trei părți implicate în procesul cambial, caracteristică de bază a cambiei care o deosebește de alte instrumente de plată. Cambia este mai puțin folosită ca instrument de plată, ponderea acesteia, fiind în țările dezvoltate din Europa de 1% - 3% din volumul plăților fără numerar iar în România sub 2% și se folosește sub anumite forme care diferă de cea inițială.

Utilizarea cambiei este limitată reeșind din:

- cambia deservește numai comerțul en-gross;

- comerțul en-gross se efectuează și în numerar;

- în circuitul cambiilor sunt atrași un cerc îngust de persoane, care au încredere în trași și giranți (indosator).