Caracteristici ale Sistemului Bancar din România

1. ISTORIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare pe teritoriul Romaniei au fost descoperite intre anii 1786-1855, reprezentand 55 de placi de piatra, gasite intr-o zona de mine aurifere. Aceste mine datau din vremea Daciei Traiane si contin detalii referitoare la contractul privind infiintarea unei institutii bancare. Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau imprumut in numerar si percepeau dobanzi.

“In epoca moderna, primele incercari de creare a unei banci au avut loc la inceputul secolului al XIX-lea. Inca din 1861, a fost ridicata problema crearii unei banci nationale de Ion C. Bratianu, care, in discurul sau rostit in Camera in ziua de 10 ianuarie, a afirmat ca: “atata timp cat nu vom avea o banca nationala nu vor dispare crizele financiare din tara.”

Prima banca comerciala moderna s-a infiintat in Principatele Romane in anul 1865 si a functionat sub numele de Banca Romaniei. Banca era organizata ca societate comerciala pe actiuni cu un capital subscris in valoare de 25.000.000 de franci francezi. Banca Romaniiei a fost infiintata, initial, ca banca comerciala si banca de emisiune de catre investitorii englezi si francezi care conduceau Banque Imperial Ottomane. Dupa 4 ani, guvernul roman a revocat monopolul de emisiune al Bancii Romane, in acest fel, institutia continuand sa functioneze ca banca comerciala privata pana la lichidarea acesteia de catre regimul communist in anul 1948.

“Banca Nationala a Romaniei a intrat ceva mai tarziu in istorie, dar exact la momentul potrivit. Tara pasise in cel de-al doilea an al independentei sale de stat, castigata pe campurile de lupta in Razboiul din 1877-1878 si recunoscuta de puterile europene prin Congresul de pace de la Berlin. Independenta instalase in societatea romaneasca climatul potrivit pentru ca guvernul sa initieze un amplu program de accelerare a modernizarii tarii. In primele doua luni ale anului 1880, Parlamentul a adoptat trei legi de maxima importanta: rascumpararea cailor ferate, organizarea Dobrogei, revenita patria muma, si infiintarea Bancii Nationale a Romaniei.”

Progresul economic care a insotit consolidarea statului roman si ajutorul acordat de catre BNR au accelerat procesul de infiintare al bancilor comerciale private. Numarul bancilor comerciale a crescut de la 3 in anul 1880 la 215 in anul 1914. Daca infiintarea BNR si a institutiilor de creit pe termen lung a fost realizata numai cu capital autohton, in schimb, capitalul

strain a fost substantial implicat in crearea noilor banci comerciale private. Astfel, in anul 1914, institutiile bancare germane, austriece, franceze, belgiene si engleze detineau 40% din capitalul bancilor comerciale romanesti.

In ajunul primului razboi mondial, industria bancara romaneasca se caracteriza printr-un nivel ridicat de concentrare, fiind dominate de 9 banci comerciale conducatoare, numite “banci mari romanesti”. In anul 1913,aceste banci detineau 70% din totalulu resurselor bancilor comerciale, in timp ce 188 de banci mici si mijlocii detineau restul din totalul resurselor. Luand in considerare originea capitalului, componenta grupului de”banci romanesti” era urmatoarea: 4 banci cu capital national (Banca Agricola, Banca Comertului de la Craiova, Banca Romana de Scont, Banca Romaneasca), 4 banci cu capital strain (Banca Generala Romana, Banca de Credit Romanesc, Banca Comerciala Romana, Banca Romaniei), si o banca cu capital strain si autohton(Banca Marmorosch Blank&CO).

Dupa primul razboi mondial, ca urmare a politicilor nationale promovate de guvernele liberale, ponderea capitalului strain in sitemul bancar a scazut. In ciuda acestei tendinte inregistrate de capital, bancile cu capital strain si-au mentinut pozitii importante in sitemul bancar si au putut sa-si identifice mai bine profitul investitiilor decat competitorii lor romani.

In perioada 1931-1932, sistemul bancar a resimtit repercursiunile crizei economice datorita relatiilor stranse avute cu sectorul industrial.Supravegherea bancara era aproape inexistenta. Toate acestea au contribuit la colapsul unor banci mari.

In vedera intaririi sistemului bancar, Parlamentul Romaniei a aprobat la data de 8 mai 1934 “Legea privind organizarea si reglementarea comertului bancar”. In baza acestei legi, BNR a fost implicata in elaborarea unor proiecte de masuri care au avut ca scop restructurarea sitemului bancar prin lichidarea unor institutii de credit neviabile si fuziunea institutiilor slabite de criza economica. In consecinta, numarul bancilor a scazut de la 893 in anul 1933, la 523 in anul 1937 si la 246 in anul 1944.

Dupa anul 1934, interventia statului in reglementarea sistemului bancar a impus bancilor straine de pe teritoriul Romaniei sa se supuna noilor cerinte si sa aplice politica de interes general a Romaniei.

La scurt timp dupa preluarea puterii de stat de catre comunisti, prin Decretul Lege nr.197/1948, toate bancile romanesti si straine au fost lichidate, cu exceptia BNR, Comapniei Nationale a Creditului Industrial si a Casei de Economiii si Consemnatiuni, iar Legea bancara din 1934 a fost abrogate. Bancile care nu au fost lichidate si-au continuat activitatea in baza

prevederilor Codului Comercial si a legilor lor specifice.

In anii ce au urmat, sistemul bancar romanesc a fost organzizat ca un sistem bancar centralizat cu monopol de stat, sistem caracteristic unei economii centralizate. Trebuie mentionat ca, in anii ’70, intr-o perioada de liberalizare economica, in Romania, s-a permis deschiderea sucursalelor a doua banci straine: Manufacturers Hanover Trust si Societe Generale.

2. SISTEMUL BANCAR IN ROMANIA DUPA 1989

Procesul restructurarii sistemului bancar din Romania a inceput la data de 1 decembrie 1990, odata cu desprinderea activitatii comerciale desfasurate pana atunci de BNR, activitate preluata de Banca Comerciala Romana, iar Bancii Nationale a Romaniei ramanandu-i numai atributiile unei banci centrale.

O epoca dificila(incepand cu sfarsitul anului 1991 si pana in prezent), dar interesanta, provocatoare, plina de invataminte si satisfactii. Este etapa in care, in noile conditii economice, sociale si politice Banca Centrala a statului roman a redevenit, treptat, dintr-o anexa a Ministerului de Finante, o institutie noua, o banca centrala moderna, cu atributi firesti, inspirate din economia de piatat de tip European.

Un rol decisiv in acest proces l-a jucat academicianul Mugur Isarescu, cel care, in mandatele sale consecutive de Guvernator si Presedinte al Consiliului de Administratie al BNR a reusit sa redea autoritatea si independenta necesara unei astfel de institutii. A fost persoana capabila sa

coaguleze un nucleu de tineri specialisti entuziasti, bine pregatiti profesional, cu un profound spirit de echipa, dobandind impreuna succese apreciate.