Cecul Bancar

Necesitatea ca transferurile de fonduri intre cei care produc bunuri si presteaza servicii si cei care le consuma sa se efectueze cat mai operativ a determinat diversificarea instrumentelor de plata. Astfel a aparut cecul, care a inlocuit in buna parte decontarea prin numerar si a devenit unul din instrumentele de plata larg acceptat, atat pe pietele locale, cat si in decontarile internationale. Potrivit statisticilor internationale, cecul detinea la finele anului 2002 in cadrul tarilor din G10 o pondere in valoarea decontarilor fara numerar de 11,8% in Canada si sub 0,1% in Elvetia si Olanda, iar in tarile din Europa Centrala si de Est de 5,9% in Romania si sub 0,1% in Slovacia si Letonia.

Datorita importantei dobandita in relatiile internationale, Comitetul Economic de pe langa Liga Natiunilor de la Geneva a elaborat in anul 1928 un set de norme privind utilizarea cecului care a constituit cadrul general juridic si tehnic in decontarile internationale. In tara noastra, cecul a fost reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului, lege care a fost valabila pana in 1994 cand a fost modificata prin Legea nr. 83/1994.

Normele bancare interne definesc cecul ca un instrument de plata care se utilizeaza de titularii de conturi cu disponibil corespunzator in aceste conturi. Disponibilul in cont se poate crea printr-un depozit bancar la vedere, prin operatiuni de incasari sau prin acordarea unui credit bancar. Intr-o formulare mai concreta, cecul este un instrument de plata, scris si subscris, prin care titularul da o instructiune bancii sale de a pune la dispozitie o anumita suma de bani unei alte entitati/persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de catre titular.

Cecul nu este moneda, el este un instrument de plata purtator al unei creante care da accesul la moneda in momentul prezentarii la plata. Ca urmare, cecul este un instrument de plata la vedere, orice mentiune contrara fiind nula.

Operatiunile cu cecuri implica cel putin trei parti: tragator, tras si beneficiar.

Tragatorul este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat in cont si care da o dispozitie de plata, neconditionata, bancii la care are deschis contul.

Trasul este intotdeauna o banca la care tragatorul are deschis contul si care efectueaza plata pe baza cecului primit, numai daca tragatorul are suficient disponibil in cont, catre o terta parte sau chiar catre tragator daca acesta solicita sa i se elibereze numerar. Banca pune la dispozitia tragatorului carnete de cecuri care contine file necompletate, denumite si blanchete (germ. blankett), pe care acesta le foloseste in limita disponibilului din cont.

Beneficiarul este partea care primeste suma transmisa de tragator iar in situatia in care tragatorul a dispus sa i se elibereze numerar, acesta apare si in postura de beneficiar.

Cele trei parti efectueaza operatiuni legate de cec in nume propriu, respectiv fiecare poarta raspunderea pentru participarea la acest circuit: tragatorul este responsabil pentru asigurarea disponibilului, respectiv acesta sa fie lichid (depozit), cert (utilizabil imediat) si exigibil (adica sa nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care sa impiedice efectuarea platii); emiterea unui cec fara ca tragatorul sa dispuna de fondurile necesare atrage sanctiuni civile si penale; trasul (banca) raspunde pentru efectuarea platii la prezentarea cecului si de intarzierile care eventual pot avea loc; beneficiarul raspunde pentru neprezentarea la banca in termenul de valabilitate al cecului in vederea primirii sumei in numerar.

Elementele esenţiale pe care trebuie să le cuprindă cecul pentru a fi valid din punct vedere juridic sunt:

a) denumirea de cec cuprinsă în text şi exprimată în limba în care a fost redactat cecul;

b) ordinul pur şi simplu, necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată, specificându-se şi moneda;

c) numele trasului sau al băncii plătitoare;

d) locul plăţii sau al băncii, localitatea în care trebuie să se facă plata;

e) locul şi data emiterii cecului; cecul fără dată considerându-se emis anterior termenului de prezentare;

f) semnătura celui care emite cecul, deci trăgătorul

Cecul standard

Tipuri de cecuri

In circuitul bancar se folosesc mai multe feluri de cecuri diferentiate prin anumite particularitati dar care pastreaza principiile cecului standard. Aceste cecuri se pot clasifica dupa doua criterii: al beneficiarului si al modalitatii de plata.

- Din punct de vedere al beneficiarului:

- Cec nominativ care are inscris in textul sau numele beneficiarului si dupa dispozitia pe care o cuprinde este de doua feluri: (a) cec platibil unei anumite persoane cu sau fara clauza “la ordin” (girabil), ceea ce inseamna ca cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza “la ordin” nu este obligatorie sa fie mentionata pe cec intrucat simpla inscriere a cuvantului “cec” implica prin ea insasi posibilitatea transmiterii prin gir; (b) cec platibil unei anumite persoane cu clauza “nu la ordin”, inseamna ca cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinara de creante.