Extras din proiect

În anul 1950 a avut loc orientarea pe client, ceea ce a însemnat concentrarea pe cerinþele clienþilor. Grija principalã era de a identifica necesitãþile ¬si dorinþele clienþilor, astfel intreprinderile sã vinã în întâmpinarea acestora la cel mai înalt grad de satisfacere a clienþilor.

Conceptul susþine cã soluþia atingerii de cãtre o organizaþie a obiceiurilor propri constã în determinarea nevoilor si dorinþelor clienþilor vizaþi si în furnizarea satisfacþiei asteptate într-un mod mai eficient si mai operativ decât concurenþa.

Deci anul 1950 reprezintã momentul introducerii acestui concept si în domeniu bancar, odata cu dezvoltarea sectorului terþial (sector al servicilor). Prin marketing s-a ajuns sã se afle multe lucruri despre client.

I.1 CLIENTUL-o posibilã definiþie

Clienþii sunt cei ce apeleazã la serviciile bãncilor, dar mai întâi trebuie sã-i cunoastem mai îndeaproape. Un client este o persoanã fizicã sau juridicã care beneficiazã sau va beneficia de serviciile bãncii, cum ar fi, de exemplu cei ce apeleazã la o bancã pentru a schimba valuta. Clientul este cel ce are cont la bancã.

Nu existã o definiþie consacratã a “clientului “. Se pot face, însã, câteva precizãri despre clienþi, precizãri care ne vor ajuta sã schiþãm o definiþie a clientului din punct de vedere al bãncilor.

Clienþii pot fi definiþi dupã urmãtoarele caracteristici:

- termenul de client presupune cã este o persoanã juridicã sau fizicã care are o relaþie de afaceri cu banca;

- clientii apeleazã din când în când, la una din unitãþile bãncii, a solicita efectuarea de operaþiuni;

- clienþii folosesc unele sau toate serviciile oferite de bãnci.

Relatia dintre bancã si client a fost definitã prin lege. Aceasta se referã la îndatorirea bãncii de a avea grijã de client si la responsabilitatea bãncilor de a se asigura cã sistemul si tehnologia folositã protejeazã atât banca însãsi cât si propri clienþi.

În esenþã relaþia care existã între bancã si client este acea relaþie înte debitor si creditor. Clientul poate fi creditor, iar banca debitor. Reversul acestei situaþii se înregistreazã în cazul în care clientul împrumutã bani de la bancã. Banca nu este doar un pãstrãtor al banilor, întrucât ea poate folosi fondurile în scopul unor afaceri, dar î-si asumã obligaþia de a restitui la cerere valoarea depozitelor.