Considerații Privind Ratingul de Țară la Nivelul României

INTRODUCERE

Tema pe care am abordat-o în acest proiect este “Considerații privind ratingul de țară la nivelul României”, care se structurează pe 3 capitole.

În primul capitol am făcut referire la ratingul de țară, cu noțiuni teoretice, funcții și caracteristici precum și obiective, criterii de notare și nu în ultimul rând supravegherea ratingului.

În al doilea capitol am prezentat agențiile de rating cu apariție, evoluție, organizare și funcționare. În continuarea capitolului am tratat indicatorii utilizați în evaluarea riscului de țară și metode de analiză a acestuia.

Capitolul al treilea se referă la ratingul de țară la nivelul României prezentând situația țării în contextul actual comparativ cu cea internațională urmând ca în încheierea capitolului să facem referire la soluțiile propuse pentru îmbunătațirea ratingului la nivelul României.

Ratingul este procesul de evaluare a riscului ataşat unui titlu de creanţă sintetizat într-o notă, permiţând un clasament în funcţie de caracteristicile particulare ale titlului și ale garanţiilor emitentului.

Abordarea riscului de țarã, deşi nu este o noutate, revine în primplanul preocupărilor investitorilor de fiecare dată când o criză afectează solvabilitatea unei ţări sau grup de ţări şi pune în pericol creanţele directe deţinute asupra acelui stat, întreprindere naţională sau altă entitate.

Agențiile de rating constituie principala, dar şi cea mai obiectivă sursă de informare pentru investitori şi pentru guverne. Cele mai importane agenţii de rating sunt Standard&Poor’s, Moody’s şi Fitch-IBCA.

CAP.I. Ratingul de ţară. Noţiuni teoretice

Ratingul este un cuvânt de origine anglo-saxonă a cărui traducere literară este „evaluare”, desemnând, în acelasi timp, un proces (analiza riscului), cât și rezultatul final al acestuia (nota).

O definiţie, întâlnită mai ales printre profesionişti este și aceea că ratingul este procesul de evaluare a riscului ataşat unui titlu de creanţă sintetizat într-o notă, permiţând un clasament în funcţie de caracteristicile particulare ale titlului și ale garanţiilor emitentului.

1.1. Funcţii,caracteristici

Ratingul este un cuvânt a cărui traducere literară semnifică „evaluare”, desemnând în acelaşi timp un proces (analiza riscului), cât şi rezultatul final al acestuia (nota).

Funcţiile care caracterizează ratingul financiar:

- supravegherea intereselor financiare externe ale întreprinderilor naţionale şi ale statelor, punând la dispoziţie, informaţii pertinente şi cu valoare de înţelegere internaţională;

-alternativă la serviciile clasice de evaluare financiară şi analiză oferite de bănci comerciale şi instituţii financiare specializate (în special bănci de comerţ exterior şi bănci de afaceri).

Caracteristici:

1. Criteriile procesului de notare. Ratingurile se realizează pe baza informaţiilor furnizate de emitent şi din alte surse considerate ca fiind de încredere.

Agenţiile de rating stipulează însă foarte clar că “ratingul nu este o recomandare de a cumpăra, de a vinde sau de a deţine un titlu, acesta având doar funcţia izolată de evaluare a riscului, care este doar un element al procesului decizional de investiţie”

Mai mult decât atât, în ciuda procesului foarte atent de evaluare, agenţiile de rating nu realizează un audit al calităţii informaţiilor ce le sunt puse la dispoziţie de către emitenţi.

2. Ratingurile – ca măsură relativă a calităţii creditului. Ratingurile realizează o clasificare calitativă a celor ce apelează la bănci sau la pieţele financiare cu ajutorul unor criterii de evaluare similare.