Constituirea și funcționarea băncilor în România sub autoritatea Băncii Naționale a României în procesul actual de armonizare a sistemului bancar la standardele legislației Uniunii Europene

1. Regimul juridic al autorizarii bancilor. Conditii de procedura.

1.1. Consideratii generale

Faptul ca activitatea bancara este o activitate economica de interes public justifica instituirea unui statut juridic special pentru institutiile de credit din sistemul bancar românesc (bancile, casele de economii, organizatiile cooperatiste), precum si a unui control public al acestora, exercitat de Banca Nationala a României în calitate de autoritate administrativa de specialitate, cu atributii în materia autorizarii si supravegherii prudentiale bancare .

Activitatea bancara, cuprinzând atragerea de depozite si acordarea de credite ca operatiuni bancare principale, precum si serviciile bancare (operatiuni conexe si accesorii), este o activitate economica de interes public.

Potrivit art. 1 din Legea bancara nr. 58/1998, în România activitatea bancara se desfasoara prin Banca Nationala a României si prin banci. Potrivit art.1, alin. 2 din Legea nr. 58/1998, prin lege se poate autoriza desfasurarea activitatilor bancare si de catre alte persoane juridice (de exemplu, organizatiile cooperative de credit), cu respectarea principiilor instituite prin Legea bancara.

Sistemul bancar românesc este structurat pe doua nivele: primul nivel cuprinde o singura entitate, Banca Nationala a României (banca centrala a statutului român, cu atributii privind politica monetara, valutara de credit si de plati, precum si în materia autorizarii si supravegherii prudentiale bancare), iar al doilea cuprinde, în principal, bancile, definite în art. 3, lit. b), din Legea bancara, ca fiind persoanele juridice autorizate sa desfasoare activitati de atragere de depozite si de acordare de creditte în nume si în cont propriu.

Defintia legala a bancilor ofera o prima limitare a sferei persoanlelor care pot desfasura activitati bancare sub denumirea de banca ’banca”: numai persoanele juridice pot avea calitatea de banca, potrivit legii. Dispozitia din Legea bancara româna este concordanta, de altfel, cu normele în materie din legislatiile europene, potrivit carora au acces la profesiunea bancara doar persoanele juridice, nu si persoanle fizice.

O a doua limitare este insituita de art. 9, alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 58/1998, care prevede ca bancile se consituie sub forma juridica de societate comerciala pe actiuni. Pe cale de consecinta, activitatea bancara nu poate fi desfasurata de orice persoana juridica, indiferent de forma juridica pe care o îmbraca. In primul rând, numai o societate comerciala poate avea calitatea de banca, cu excluderea regiilor autonome, a organizatiilor cooperatiste, a asociatiilor si fundatiilor; în al doilea rând, banca nu poate funtiona decât sub forma unei societati pe actiuni, fiind excluse societatilede persoane, societatea în comandita (?) pe actiuni si societatea cu raspundere limitata.

Reglementarea anterioara (Legea nr. 33/1991, privind activitatea bancara) excludea expres doar societatea cu raspundere limitata. Cu toate acestea, nici sub imperiul acestei legi nu au fost constituite banci sub forma juridica decât cea a societatii pe actiuni. În doctrina juridica a existat o controversa în materia constituirii societatilor comerciale: într-o opinie s-a sustinut ca societatile bancare se pot constitui numai sub forma societatilor pe actiuni ; într-o alta opinie s-a aratat ca atâta timp cât legea nu interzice, în mod expres, decât constituirea societatilor bancare sub forma societatii cu raspundere limitata, iar, din interpretarea sistematica a legii, rezulta ca sunt excluse si societatile de persoane, concluzia ar putea sa îmbrace atât forma societatilor pe actiuni, cât si pe cea a societatilor în comandita pe actiuni .