Contribuții privind Evaluarea Riscului de Creditare a Firmelor Creditate de Către Băncile Comerciale din România

Băncile încadrează agenţii economici, care apelează la credite într-o categorie de bonitate, în funcţie de punctajul obţinut la criteriile cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.

Rezultatul obţinut prin adunarea punctelor acordate fiecărui criteriu cuantificabil, determină clasificarea preliminară, care poate fi menţinută sau modificată în funcţie de concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinând astfel standingul financiar al celui care a solicitat creditul.

În vederea minimizării riscului de creditare băncile trebuie să se asigure că întreprinderile prezintă garanţii suficiente în cazul în care nu pot rambursa creditele contractate.

Iată de ce considerăm că garanţia este “plasa de siguranţă” a creditorului, respectiv a băncii, în cazul în care debitorul creditat nu poate să îşi onoreze datoria, în întregime şi la timp. Există două tipuri principale de garanţie şi anume:

- un drept constituit legal, în favoarea creditorului, privind un activ sau mai multe, în posesia sau sub controlul debitorului.

- garanţie din partea unui terţ, în favoarea debitorului, echivalentă cu obligaţia legală din partea garantului de a achita sumele cuvenite creditorului, dacă debitorul nu reuşeşte să onoreze datoria.

În acest context, analistul bancar trebuie să ţină seama, ca prim pas al prudenţei, de modul în care se expune banca vis a vis de garanţiile aduse de debitorul creditat. Apreciem util tabelul centralizator al riscurilor privind valorificarea garanţiilor redat mai jos.