Cuprins
- Capitolul 1. Controlul bancar în procesul de creditare 3
- 1.1 Controlul bancar în etapa programării creditelor 3
- 1.2 Controlul bancar în etapa angajării (solicitării) unui credit 4
- 1.3 Controlul bancar în etapa analizei bonităţii clienţilor 5
- 1.3.1 Controlul şi analiza bonităţii clienţilor prin metodologia bilanţului restructurat 6
- 1.3.2 Analiza şi controlul bonităţii clienţilor prin metodologia contului de profit şi pierdere 9
- 1.3.2.1 Analiza financiară şi controlul bonităţii clienţilor pe baza indicatorilor de performanţă ai Contului de Profit şi Pierdere 14
- 1.3.3. Analiza şi controlul bonităţii clienţilor prin metodologia fluxului de fonduri 15
- 1.3.4. Controlul şi analiza bonităţii clienţilor prin metodologia credit-scoring 17
- 1.3.5. Controlul şi analiza bonităţii clienţilor pe baza metodologiei de RATING 22
- 1.3.6. Controlul şi analiza bonităţii clienţilor prin verificarea calităţii portofoliului de credite angajate 28
- Capitolul 2 Analiză comparativă a riscului de insolvabilitate la BRD şi Uni- Credit Ţiriac Bank 34
- 2.1 Analiză comparativă a riscului de solvabilitate 37
- 2.2 Determinarea valorii indicatorului de solvabilitate bancară şi analiza acestora 53
- Anexe 57
- Bibliografie 67
Extras din proiect
Capitolul 1 Controlul bancar în procesul de creditare
Societăţile bancare au ca principal obiect de activitate acordarea de credite agenţilor economici organizaţi având la bază principiul prudenţei bancare, ca principiu fundamental de politică bancară. Controlul bancar se manifestă în toate fazele procesului de creditare şi anume: programarea creditelor, analiza bonităţii şi evaluarea riscului creditului, aprobarea şi acordarea creditelor, verificarea utilizării şi garanţiei creditelor, scadenţarea şi rambursarea creditelor.
1.1Controlul bancar în etapa programării creditelor
În etapa programării creditelor, controlul bancar vizează, cu prioritate, corelarea deplină a volumului creditelor, cu necesităţile de credite ale agenţilor economici, clienţi potenţiali ai băncii, în funcţie de masa monetară structurată pe componentele sale principale: resurse şi plasamente. Programarea creditelor se face trimestrial, pe ansamblul activităţii de creditare pe termen scurt, mediu şi lung, pentru toţi clienţii, indiferent de forma de organizare şi natura capitalului. În acest scop, Compartimentul de sinteză şi trezorerie din cadrul sucursalelor judeţene a unei societăţi bancare analizează evoluţia resurselor şi plasamentelor faţă de programul stabilit pe trimestrul în curs şi face propuneri pentru trimestrul următor. Volumul total de credite pentru agenţii economici cu contul deschis la unităţile băncii se corelează cu resursele de creditare, determinându-se necesarul sau surplusul de resurse pe totalul sucursală, care se definitivează în Comitetul Director al acesteia, iar după aprobare se remite letric Direcţiei de Sinteză, Trezoreriei şi Titluri din centrala băncii.
După aprobare, acest organism defalcă prevederile programului de credite pe termen scurt şi, separat, pentru cele pe termen mediu şi lung. Creditele repartizate sucursalelor se transmit prin comunicări de plafoane, existând posibilitatea unor redistribuiri în funcţie de evoluţia reală a derulării creditelor. În această fază a procesului de creditare, controlul bancar se manifestă în măsura în care operaţiunile respective se încadrează în politica generală a băncii, în directivele de prudenţă şi eficienţă ale BNR şi îmbracă, mai ales, forma controlului financiar preventiv.
1.2 Controlul bancar în etapa angajării (solicitării) unui credit
Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare, prezentă şi de perspectivă a clienţilor, precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare, societăţile bancare trebuie să-şi asigure baza de informaţii asupra fiecărui client, pe care trebuie să o actualizeze periodic.
Principalele surse de informaţii sunt:
- informaţiile provenite de la clienţi;
- informaţiile din evidenţele băncii;
- informaţiile din surse exterioare.
În vederea acordării de credite, banca trebuie să facă investigaţii pentru cunoaşterea clienţilor săi, urmărind, în special, următoarele aspecte:
• capacitatea managerială;
- experienţa în domeniu;
- existenţa în echipa de conducere a cel puţin unei persoane calificate pe probleme financiar-contabile;
• relaţiile şi reputaţia pe piaţă
- se stabileşte reputaţia clientului în cadrul ramurii, subramurii şi a localităţii;
- se verifică modul în care clientul îşi angajează obligaţiile faţă de terţi;
- se face evaluarea prezenţei pe piaţă a produselor şi a serviciilor prestate.
• rezultatele financiare
- analiza bilanţului contabil;
- analiza contului de profit şi pierdere;
- analiza fluxului de încasări şi plăţi;
• fişa clientului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Controlul Bancar in Procesul de Creditare.doc