Corporația Financiară Internațională

1.1 Istoricul CFI

CFI este membra a Grupului Bancii Mondiale, compus din CFI, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, Asociatia pentru Dezvoltare Internationala (IDA) si Agentia de Garantare Multilaterala (MIGA).

Statutul CFI

Statutul CFI a intrat in vigoare la 20 iulie 1956, cand conditia ca un numar de minim 30 de tari sa subscrie minim 70 milioane de dolari la capitalul CFI a fost indeplinita. Capitalul initial aprobat a fost de 100 milioane de dolari. Primele 31 state membre la data de 20 iulie au fost: Icelanda, Canada, Ecuador, Statele unite, Egipt, Australia, Mexic, Costa Rica, Ethiopia, Peru, Republica Dominicana , Marea Britanie, Panama, Ceylon, Haiti, Guatemala, Nicaragua, Bolivia, Honduras, India, El Salvador, Pakistan, Iordan, Suedia, Norvegia, Japonia, Danemarca, Finlanda, Columbia, Germania si Franta. La acea data capitalul subscris era in valoare de 78,36 milioane de dolari.

Statutul stabileste trei principii de baza. Fondatorii au insistat ca CFI: - sa adopte principiul afacerilor, asumandu-si toate riscurile investitiilor facute, fara a accepta garantii guvernamentale, iar profitul sa fie obtinut in urma operatiilor desfasurate; - sa fie un broker cinstit, folosinduse de abilitatea sa unica de corporatie detinuta de catre guverne pentru „a aduce la un loc oportunitatile de investitii, capital de stat si privat si un management cu experienta”; - sa joace un rol catalitic, investind doar in proiecte pentru care nu exista sufucient capital privat.

Lansarea CFI

Robert L. Garner a fost numit Presedintele CFI de Consiliul Director la data de 24 iulie 1956. El a fost singurul Presedinte al CFI care a detinut aceasta functie fara a fi in prealabil Presedinte al Bancii Mondiale. Toti succesorii acestuia au primit titlul de „Vicepresedinte Executiv”, iar Presedintele Bancii Mondiale fiind si Presedintele CFI. Garner a deschis conferinta de presa inaugurala spunand ca CFI este prima oranizatie inter-guvernamentala, care a avut ca obiectiv principal promovarea initiativei private. El a crezut ca initiativa privata este cea mai eficienta si dinamica forta pentru dezvoltarea economica.De CFI pot beneficia atat statele subdezvoltate cat si statele industriale. Exista un interes crescut pentru investitiile si expansiune inafara granitelor in tarile in curs de dezvoltare. Initiativa privata a fost singura arma pe care lumea libera o detinea iar comunismul nu. Acesta a fost unul din motivele pentru care a fost intampinata pozitiv crearea acestei noi organizatii dupa cativa ani de pregatiri.

Sarcinile initiale

CFI a primit un numar mare de sarcini si propuneri cu referire la posibile investitii in multe din tarile membre. Cum era de neevitat in cazul unei institutii noi, multe sarcini s-au bazat pe neintelegerea scopului CFI, care era de a folosi fondurile de investitii in domeniul privat si nu in finantarea creditelor de export, a ratelor creditelor contractate, a ipotecilor etc.

Alte sarcini ce implicau proiecte comerciale sau agrare au fost respinse din cauza politicii CFI care in primii ani se axa numai pe sectorul industial. Un numar de cereri de investitii care la prima vedere pareau viabile, dupa o investigatie o serie de slabiciuni le-au facut necompatibile pentru obtinerea de finantare. Pe de alta parte, cateva propuneri care au fost considerate viabile au fost anulate de catre initiatori din motive diverse. Unii au decis sa finanteze singuri intreaga afacere, altii au cautat alte resurce de finantare.

Primele contracte de finantare

Pe data de 20 iunie 1957, CFI a incheiat un acord de finantare in valoare de 2 milioande de dolari cu Siemens Brazilia. Aceasta investitie alaturi de cea a Siemens Germania, a fost folosita pentru a extinde facilitatile fabricii de a produce ecipament electric, transformatoare, motoare mari si accesorii pentru utilitati si aplicatii industriale. In 13 august 1957, CFI a ajuns la o intelegere de finantare in valoare de 0,6 milioane dolari cu o companie industriala din Mexica care era detinuta de persoane din Mexic dar si din SUA. Ivestitia urama sa ajute la extinderea facilitatilor si infrastructurii fabricii. Pe langa aceste acorduri au urmat multe altele care si-au atins obiectivele.

In prezent CFI are un numar de 174 tari membre, iar Romania a fost admisa in calitate de membru prin rezolutia Consiliului guvernatorilor din 4 septembrie 1990. Pentru a se putea alatura CFI-ului, tarile trebuie mai intai sa fie membre ale BIRD. Imputernicirea de a conduce o are Consiliul Guvernatorilor. Tarile membre isi numesc reprezentanti in acest consiliu. Tara membra se poate retrage din CFi prin transmiterea unei instiintari in scirs. In cazul in care o tara membra nu isi respecta obligatiile fata de CFI i se paote suspenda calitatea de membru prin decizia Consiliului Guvernatorilor. Daca o tara se retrage sau i se suspenda calitatea de membru, raspunde pentru sumele datorate catre CFI.