Creația Monetară a Băncilor

I. Piaţa monetară şi rolul său în economie

I. 1. Sistemul bănesc şi circulaţia banilor

Sistemul bănesc cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează operaţiunile de emisiune, de circulaţie şi de retragere a banilor din arterele circulaţiei, precum şi instituţiile care reglementează şi supraveghează relaţiile băneşti dintr-o ţară. Sistemul bănesc al unei ţări cuprinde reglementări privind: relaţiile băneşti interne şi relaţiile cu alte sisteme băneşti.

Normele juridice care reglementează relaţiile băneşti interne se referă la:

• denumirea unităţii monetare naţionale şi a subdiviziunilor sale (leu-ban, dolar-cent etc.);

• etalonul monetar adoptat de ţara respectivă sau modul de definirea a valorii monedei naţionale (aur, o altă valută, D.S.T. etc.);

• felurile şi formele exterioare ale semnelor băneşti (mărimea, culoarea, particularităţi naţionale);

• structura pe cupiuri şi raportul între bancnote, moneda metalică şi moneda metalică divizionară;

• modalităţile de confecţionare, emisiune, circulaţie, retragere a banilor, hârtiilor de valoare şi titlurilor de credit pe teritoriul ţării;

• reglementarea formelor şi a instrumentelor de decontare (a viramentelor);

• organizarea creditării interne;

• instituţiile investite cu organizarea, supravegherea şi efectuarea operaţiunilor băneşti (Banca Naţională, băncile comerciale, bursele, societăţile de asigurare, casele de economii etc.).

Normele juridice care reglementează relaţiile cu alte sisteme băneşti şi reprezintă practic regimul valutar al statului în cauză cuprind:

1. procedura stabilirii cursului valutar, modul cotării (directe, indirecte), numărul cursurilor practicate (unice, multiple) etc;

2. caracterul convertibil sau neconvertibil al monedei naţionale, eventualele restricţii de sumă, persoană sau operaţiune referitoare la utilizarea monedei naţionale în efectuarea operaţiunilor de plăţi internaţionale;

3. regimul plăţilor comerciale, necomerciale şi financiare cu străinătatea;

4. regimul circulaţiei bancnotelor şi hârtiilor de valoarea străine pe teritoriul ţării în cauză;

5. organizarea şi funcţionarea pieţei monetare şi de capital;

6. regimul aurului, metalelor preţioase (posedarea, păstrarea, comercializarea etc.);

7. administrarea mişcărilor de capital şi a creditelor externe;

8. administrarea rezervei monetare internaţionale si a lichidităţii internaţionale;

9. instituţiile investite cu organizarea, supravegherea şi derularea relaţiilor valutar-financiare internaţionale ale ţării (Banca Naţională, băncile comerciale, bursele, Ministerul Finanţelor etc.).

Operaţiunile privind circulaţia internă a monedei naţionale şi cele privind utilizarea acesteia pe plan internaţional sunt foarte strâns corelate. Astfel, fiecare ţară-prin politica sa monetară şi valutară-pe plan intern urmăreşte: asigurarea unei circulaţii băneşti sănătoase, combaterea inflaţiei, sprijinirea cu ajutorul instrumentelor monetar-financiare (credite, dobânzi) a dezvoltării economice. Obiectivele valutare ce trebuie atinse sunt: corectarea cursului monedei naţionale în raport cu alte valute (taxa oficială a scontului, intervenţiile pe piaţa valutară), modificarea fluxurilor financiare.

Sistemele băneşti care aveau la bază un singur metal preţios se numeau monometaliste. Dacă aveau la bază două metale preţioase se numeau sisteme monetare bimetaliste.

Sistemul bănesc al României este monometalist, el având la bază un singur matal-aurul. Unitatea monetară a ţării noastre este leul (0,148112 g aur fin) cu subdiviziunea banul. Unitatea monetară serveşte la îndeplinirea funcţiei de măsură a valorii.

Organizarea sistemului bănesc este de competenţa Guvernului, iar operaţiunile privind emisiunea, operaţiile de casă, retragerea numerarului din circulaţie etc. sunt de competenţa Băncii Naţionale a României.