Credit de Finanțare a Agentilor Economici

Societatea umană este în ansamblul său un mecanism social ce a avut şi are de rezolvat probleme de importanţă capitală, de a căror îndeplinire depinde existenţa şi dezvoltarea sa ulterioară. O asemenea finalitate este de neconceput fără asigurarea suportului material şi de altă natură pentru acoperirea nevoilor reale, cotidiene ale indivizilor şi ale societăţii în întregul său.

Determinantă în acest sens este economia generatoare sau creatoare de bunuri materiale şi servicii necesare, fapt pentru care se impune abordarea conştientă a procesului, inclusiv a nevoilor, stabilirea modalităţii de echilibrare a acestora cu resursele existente.

Trebuie precizat că pentru a funcţiona corect, mecanismul economic trebuie să dispună de instrumentele adecvate pentru a-şi asigura eficienţa, ceea ce presupune atît stimularea cît şi controlul, ca nişte condiţii menite să promoveze un comportament raţional pentru toţi agenţii economici.

Keynes spunea despre monedă ca reprezintă "sângele care irigă naţiunea", deci cel mai important dintre instrumentele de mai sus.

Moneda însă trebuie supravegheată şi gestionată. Astfel s-a format un sistem de acţiuni, procedee, politici şi investiţii care impreună controlează moneda în toate fazele existenţei sale şi o gestionează prin operaţiuni pe piaţă.

Sistemul bancar constituie o parte din acest arsenal, care controlează în mod direct moneda, acţionând prin ea asupra economiei, folosindu-se de funcţiile, rolul şi menirea pe care le are.

CAP. I CREDITUL

1.1. CREDITUL - RELAŢIE DE INTERESE

În orice economie agenţii economici trebuie să acţioneze pentru a-şi realiza obiectul activităţii recurgând la banii pe care-i au sau nu. Astfel putem clasifica agenţii economici in două categorii:

1. permanent excedentari de resurse băneşti;

2. permanent deficitari de resurse băneşti.

Agenţii din a doua categorie sunt cei care-şi vor completa resursele proprii cu bani de împrumut, adică prin contractarea de credite, intrând în relaţie cu prima categorie, agenţii excedentari. Astfel creditul devine centrul acestor relaţii, iar băncile - instituţiile cheie in jurul cărora navighează agenţii.

Pentru a defini creditul, este necesar să prezentăm opiniile care s-au conturat în legătură cu acest concept.

Creditul ca încredere - este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definiţiile date acestui concept. Termenul de credit îşi are originea în cuvintele latine "creditum", "de încredere" care desemnează încrederea în cineva sau ceva. În practică termenul se concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.

Creditul ca relaţie de schimb - reprezintă un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare.

Unei asemenea abordări, îi sunt aduse contraargumente cum ar fi cel potrivit căruia creditul nu este o formă a schimbului, nici din punct de vedere al scopului şi nici al conţinutului material al valorii.

Creditul ca relaţie de distribuire - prin faptul că mobilizează resursele băneşti, disponibilităţile existente la un moment dat în economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de împrumuturi pe alte ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanţare.

Prin disponibilităţiile băneşti înţelegem surplusurile de capital de circulaţie aflate temporar sub forma inactivă în conturile întreprinderilor deschise la bănci, la rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturile bancare etc, dar şi sumele economisite de populaţie depuse la casele de economii sau la băncile comerciale.

Creditul sporeşte astfel puterea de acţiune productivă a capitalului, deci pune în mişcare forţele economice latente şi contribuie la creşterea avuţiei reale a societăţii. Deci băncile prin creditare transformă economiile sterile în capitaluri productive.

Prin acordarea de către bănci a creditelor este verificat şi modul cum urmează ca suma primită de către întreprinzător să fie utilizată ulterior, diminuându-se astfel iniţiativele păguboase, nerentabile. Accesul la credit este oferit tuturor întreprinzătorilor, care prin intenţiile lor, fundamentate riguros, prezintă garanţia sumelor primite. Astfel, creditul contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovaţiei ce favorizează concurenţa. Creditul are şi o importantă funcţie de emisiune monetară. După ce, prin intervenţia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciară , adică biletele de bancă plus multiple alte instrumente şi tehnici de plată (trata, viramentul, cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului şi la creşterea de mari proporţii a monedei scripturale. Prin aceasta s-a asigurat şi o importantă reducere a cheltuielilor cu circulaţia banilor, noile tehnici făcând faţă în cele mai bune condiţii creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor economice. Reglând dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri prin creditarea consumului, pe de-o parte şi a stocurilor pe de altă parte, creditul contribuie pe lângă alţi factori la asigurarea stabilităţii preţurilor