Cuprins
- 1.Generalităţi
- 2.Principii şi reguli generale privind activitatea de creditare
- 3.Caracterizarea de ansamblu a activitaţii de creditare la persoane juridice
- 3.1.Elemente principale ale activitaţii de analiză a solicitării creditului
- 4.Etapele activităţii de analiză a solicitării creditului
- 5.Costul creditului bancar
- 5.1.Dobînda bancară activă şi pasivă
- 5.2.Commisioanele si spezele bancare
- 6.Modalităţi de garantare a creditelor
- 6.1.Tipuri de garanţii utilizate în sistemul bancar românesc
- 6.1.1.Garanţiile reale
- 6.1.2.Garanţiile personale
- 6.1.3.Alte garanţii
- 7.Măsuri întreprinse de banca centrală privind limitarea riscului de creditare
- 8.Dinamica creditelor acordate persoanelor juridice din România
- 8.1.Factorii care au generat creşterea creditelor acordate persoanelor juridice
- 8.2.Analiza creşterii rapide a creditului
- 9.Credite acordate de banca BCR persoanelor juridice
- 9.1.Creditele pentru Corporaţii
- 9.2.Creditele pentru IMM-uri
- 9.3.Creditele pentru Microîntreprinderi
Extras din proiect
În epoca contemporană, locul şi rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii-investiţii , relaţie hotărâtoare în creşterea economică. Agenţii economici utilizează – pentru activitatea lor d producţie, comercializare, investiţii – importante active financiare. O parte a acestor active este asigurată din resurse proprii , alta din resurse împrumutate , recurgând la credite care le sunt acordate de bănci în procesul de reciclare şi valorificare a capitalului monetar disponibil. Se creează condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , vehiculate de o reţea largă de intermediari , reprezentanţi, în cea mai mare parte a lor , de băncile comerciale , în special de cele de depozit , precum şi de băncile de investiţii.
În economia de piaţă , sectorul bancar are un rol major , el acţionând ca „vârf de lance” în promovarea reformei şi în mecanismul autoreglării economice. În manifestarea lui permanentă , sectorul bancar este o componentă de bază a sistemului economico-financiar.
Băncile efectuează plasamente în credit în sfera economiei reale , cu respectarea unui echilibru corespunzător faţă de plasamente de pe piaţa interbancară , astfel încât să se asigure cea mai eficientă utilizare a resurselor disponibile.
În activitatea de creditare , banca va respecta prelevările Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară, completată şi modificată prin Legea nr.485/2003, a normelor , instrucţiunilor şi regulamentelor emise de Banca Naţională a României , precum şi statutul propriu şi reglementările interne ale băncii.
1.Generalităţi
Creditul este operaţiunea prin care se iau în folosinţă imediată resurse în schimbul de promisiuni de rambursare viitoare, însoţită de plata unor dobânzi care remunerează pe împrumutător.
Exista mai multe clasificări de credite bancare acordate agentilor economici în funcţie de varietatea şi complexitatea raporturilor de creditare, de gruparea operaţiunilor de credit.
Ca o primă diferenţiere a creditelor evidenţiem :
- creditele în lei
- creditele în valută.
De asemenea creditele se mai pot deosebi şi prin sursa de finanţare,şi anume :
- credite finanţate de bănci,
- credite contractate de România de la organismele financiare internaţionale sau naţionale
- creditele prin intermediul CEC.
O altă clasificare a creditelor poate fi după durata acestora:
Credite pe termen scurt pentru persoane juridice prin intermediul CEC : se acordă pentru finanţarea activităţii de aprovizionare, producţie, desfacere, prestări servicii, import-export, acoperirea decalajului temporar între cheltuieli şi resurse pentru investiţii etc., sub forma liniilor de credit sau a creditelor pentru stocuri temporare.
Credite pe termen mediu şi lung pentru persoane juridice prin intermediul CEC : se acordă pentru modernizarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie existente, pentru retehnologizarea proceselor de producţie, pentru achiziţionarea din import de maşini, utilaje, tehnică de calcul, instalaţii tehnologice, mijloace de transport etc. şi pentru efectuarea oricăror alte cheltuieli legate strict de realizarea şi darea în exploatare a investiţiilor.
Cel mai des utilizate credite sunt:
Creditele de trezorerie sau avansurile în cont curent nu sunt exprimate,în general,prin contracte explicite între bancă şi firmă.Ele sunt menite să satisfacă necesităţile curente privind acoperirea cheltuielilor de producţie cu caracter aleatoriu şi nu au termene de rambursare.Acordarea acestor credite se întemeiază pe depozite compensatorii.O altă caracteristică a acestor credite este şi faptul că,neavând la bază înscrisuri,banca nu are posibilitatea de refinanţare.
Linia de creditare este o modalitate generală de acordare a creditelor.Aceasta presupune fie efectuarea efectuării creditării prin cont curent,fie prin deschiderea unui cont separat de împrumut.
Creditele specializate servesc pentru finanţarea achiziţionării de titluri de credit şi a operaţiunilor de negociere pe piaţa de capital.
Creditele pe stoc se acordă pe baza unei garanţii explicite,respectiv stocul de mărfuri în depozit.În această categorie sunt cuprinse creditele de producţie sezonieră,cunoscute sub denumirea de credite de campanie,precum si creditele pe documentele warant.
Bancile comerciale din ţara noastră acordă următoarele tipuri de credite, în funcţie de scopul pentru care sunt solicitate:
- credite pe termen scurt cu durată de rambursare de până la doi ani;
- credite pe termen mediu cu durată de rambursare de 1 – 5 ani;
- credite pe termen lung cu durată de rambursare de peste 5 ani
2.Principii şi reguli generale privind activitatea de creditare
Operaţiunile de aprobare şi acordare a creditelor se bazează pe prudenţa bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.
Activitatea de creditare se bazează , în primul rând, pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor clienţilor în vederea identificării şi evaluării capacităţii de plată , respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii . Analiza şi acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influenţa factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienţi , respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfăşurării afacerilor şi rambursării creditelor.
Acordarea creditelor trebuie să fi avantajoasă pentru bancă , prin extinderea şi diversificarea pe baze sănătoase a portofoliului de credite, sursa de profit suplimentar în condiţii de risc controlabil , cât şi pentru clienţi, care pe seama creditelor pot să-şi dezvolte afacerile, să obţină profit şi, pe această bază, să ramburseze împrumuturile şi să-şi achite dobânzile.
Produsele de tip credit, indiferent de suma sau durata de rambursare respectiv de valabilitate , se acordă prin documente contractuale încheiate între bănci şi împrumutaţi.
Respectarea destinaţiei stabilite prin documente contractuale încheiat, est obligatori pentru împrumutaţi. Utilizarea creditului încasat pentru o altă destinaţie decât cea prevăzută, dă dreptul bănci să întrerupă creditarea sau să retragă creditul.
La acordarea , banca urmăreşte ca solicitanţii să prezinte credibilitate în cea c priveşte rambursarea la scadenţă a creditelor solicitate. În acest scop, banca cere solicitanţilor de credit să prezinte garanţii care să acopere datoria maximă plus dobânzile aferente în caz de imposibilitate d plată.
În conformitate cu prevederile Legii bancare, contractele de credit sau alte documente contractuale, precum şi cele de garanţii real şi personale încheiate în scop de garantare a creditului – constituie titluri executorii. În vederea acoperirii eventualelor pierderi din credit şi dobânzi banca constituie rezerva generală pentru riscul de credit şi provizioane pentru riscul din creditare şi dobânzi , potrivit legii şi regulamentelor BNR.
Banca va ţine seama la analiza documentaţiilor de creditare , de influenţa asupra mediului ,a proiectelor solicitate a fi finanţate, respectiv dacă acesta au efecte semnificative prin natura , dimensiunea sau amplasarea lor asupra : fiinţelor umane, faunei şi florei; solului, apei , aerului, climei sau peisajului; bunurilor materiale şi patrimoniului cultural.
Preview document
Conținut arhivă zip
- BIBLIOGRAFIE.doc
- coperta.doc
- CUPRINS.doc
- referat.doc