Credite neperformante - modalități de recuperare și reflectarea lor în contabilitate

ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE CREDITARE

1.1. Banca concept şi funcţiile băncii în economie

În esenţă, o bancă poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloacele băneşti disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state, în scopul de a obţine profit.

În principal, o bancă îndeplineşte următoarele funcţii:

1. Funcţia de depozit constă în:

- Efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen, în cont, cu numerar şi cu titluri, constând în atragerea resurselor băneşti de la persoane fizice şi juridice, în vederea păstrării şi fructificării lor;

- Efectuarea de operaţiuni de depozitare şi trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice.

2. Funcţia de investiţii constă în:

- Acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

- Participă în calitate de acţionar la înfiinţarea unor instituţii bancare sau nebancare în ţară sau străinătate;

- Achiziţionează active financiare în nume propriu.

3. Funcţia comercială constă în:

- Realizarea de încasări şi plăţi, în lei şi valută, generată de activităţi de export, import, prestări de servicii în turism intern şi internaţional, operaţiuni cu caracter financiar, necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate;

- Cumpără şi vinde, în ţară şi străinătate, valută, efecte de comerţ exprimate în lei şi valută;

- Efectuează operaţiuni de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ;

- Efectuează operaţii de schimb valutar şi arbitraj pe pieţele monetare internaţionale pe cont propriu sau în numele clienţilor;

- Participă la tranzacţiile externe financiare de plăţi şi de credit, încheie cu bănci şi instituţii financiare străine angajamente şi convenţii de plată;

- Cumpără şi vinde, în ţară şi străinătate, aur şi metale preţioase, monede;

- Emite efecte de comerţ: bilete de ordin, cambii sau trate, cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate;

- Efectuează operaţiuni de vânzare cumpărare şi alte operaţiuni cu titluri emise de stat;

- Prestează servicii bancare, expertizare tehnică, economică şi financiară a diferitelor proiecte, acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare;

- Organizează lansarea de obligaţiuni, asigură mobilizarea împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni, garantează emisiunea şi plasează obligaţiunile pe piaţa secundară.

1.2. Operaţiunile bancare active - modalităţi principale de plasare a resurselor băncii

Operaţiunile active ale băncilor comerciale sunt operaţiunile prin care băncile îşi angajează resursele în vederea îndeplinirii funcţionalităţilor statutare şi a obţinerii de profit.

Activele unei bănci comerciale reflectă modul în care au fost plasate resursele şi cuprind, în principal, următoarele categorii, în ordinea descreşterii lichidităţii acestora:

- numerarul;

- disponibilităţile în lei şi în valuta;

- disponibilităţile aflate în conturile NOSTRO;

- depozitele interbancare plasate;

- credite acordate băncilor;

- credite acordate clienţilor nebancari;

- titluri de valoare;

- plasamente în participaţii;

- plasamente în mijloace fixe;

- alte active.

- Numerarul aflat în casieria băncii

În vederea efectuării operaţiunilor de încasări şi plăţi, băncile trebuie să păstreze o anumită cantitate de numerar în casierie. Numerarul aflat în casierie nu aduce băncii nici un venit, însă asigură acesteia capacitatea de a-şi onora plăţile faţă de clienţi.

Interesul băncilor este ca fondurile sub forma numerarului din casierie să fie cât mai mici, atât cât este necesar, surplusul de numerar fiind nefolositor, mai ales ţinând seama de costul mare al oportunităţii plasării acestora în active aducătoare de venituri.

Nevoia de numerar se poate aprecia de către bănci în funcţie de datele statistice pe care acestea le deţin. Băncile se aşteaptă ca, de regulă, la sfârşit de săptămâna sau de sărbători, cererile de retragere de numerar din partea clienţilor să fie mai mari.

- Disponibilităţile în lei şi în valută aflate în contul curent la Banca Naţională a României, sub forma rezervei minime obligatorii

Rezerva minimă obligatorie reprezintă un instrument de politică monetară al cărui rol îl reprezintă asigurarea de către banca a unor resurse minime lichide, necesare satisfacerii obligaţiilor de plată ale clienţilor săi la un moment dat.

Modul de determinare a rezervei minime obligatorii are la baza, în principal, volumul depozitelor clienţilor nebancari.

Legislaţia din România referitoare la rezervele minime ale băncilor are la bază Regulamentul nr.4/1998 al Băncii Naţionale a României, care, printre altele, precizează că rezerva minimă obligatorie se constituie distinct, în lei - pentru fondurile atrase în lei şi în valută (inclusiv în Euro) - pentru fondurile atrase în valută.

Pentru rezervele minime obligatorii, Banca Naţională a României bonifică dobânzi mai mici decât dobânda pieţei, iar pentru surplusul de fonduri faţă de rezerva minima obligatorie băncile comerciale nu primesc dobândă.

Prin urmare, activitatea zilnică de administrare a fondurilor deţinute în conturile curente la Banca Naţională a României trebuie făcută cu acurateţe, în caz contrar apărând fonduri blocate inutil şi neremunerate.

- Disponibilităţile aflate în conturile NOSTRO

Conturile NOSTRO reprezintă conturile curente deschise de o bancă în evidenţele altei bănci ca urmare a stabilirii unor relaţii de corespondent.

După cum am menţionat mai sus (la conturile LORO), în scopul efectuării operaţiunilor de încasări şi plăţi în numele clienţilor săi, o bancă deschide la unele din băncile sale corespondente conturi curente.

În scopul fructificării excesului de lichiditate la un moment dat, băncile acţionează pe piaţa interbancară, prin plasarea acestor fonduri sub forma depozitelor la vedere sau la termen, în baza unor aranjamente de cont curent, prin care se pot stabili şi unele facilităţi pe care o bancă le poate acorda celeilalte bănci.

Deoarece disponibilităţile din conturile NOSTRO sunt remunerate cu dobânzi mici, în unele cazuri nici nu se bonifică dobânda, este necesar ca soldurile acestora să fie ţinute sub control zilnic, corelând volumul de operaţiuni cu plasarea surplusurilor în depozite interbancare. Totodată, se pot înregistra pierderi dacă printr-o administrare defectuoasă a acestor active, se ordonă plăţi peste disponibilul din aceste conturi (caz în care se operează pe sold debitor -overdraft).

- Depozite interbancare plasate

Acestea reprezintă plasamente pe termen scurt (care variază de la o zi la maxim un an) remunerate la nivelul pieţei şi utilizate pentru fructificarea temporară a fondurilor disponibile.

- Credite acordate băncilor în baza unei convenţii/contract încheiate între acestea:

Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi de pe o zi pe alta, la termen şi financiare, după cum urmează:

 de pe o zi pe alta sunt credite sau împrumuturi fără garanţie (în alb), acordate sau primite, în baza unei convenţii/contract, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare.

 la termen sunt credite sau împrumuturi fără garanţie (în alb) acordate sau primite, pentru un termen fix, în baza unei convenţii/contract, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.

 financiare (credite cumpărător) sunt acordate băncilor nerezidente, dar ai căror beneficiari finali sunt agenţi economici nefinanciari, nerezidenţi.

Spre deosebire de depozitele interbancare plasate, dobânzile la creditele acordate băncilor sunt mai mari datorită, în principal, termenelor mai mari pe care sunt acordate (de regulă peste 1 an).

- Credite acordate clienţilor nebancari

În general, acestea trebuie să ocupe o pondere ridicată în totalul plasamentelor unei bănci comerciale, iar profitul obţinut din activitatea de creditare reprezintă aproximativ 60-70% din totalul veniturilor realizate.

Tipurile, termenii şi condiţiile acordării de credite bancare, pe termen scurt, mediu şi lung depind, în principal, de împrejurările şi necesităţile clienţilor.

Plasamentele unei bănci în credite acordate clientelei nebancare prezintă un grad de risc ridicat, dar şi o remunerare superioară tuturor celorlalte plasamente.

Trebuie menţionat însă ca majoritatea produselor de creditare se afla sub influenţa mai multor factori care frânează dezvoltarea acestora şi în principal aceştia sunt legaţi de:

> Condiţiile macroeconomice

Tranziţia la economia de piaţa a arătat ca succesul reformelor structurale, inclusiv a celor bancare, depinde în mare măsură de stabilizarea economică.

Instabilitatea mediului macroeconomic constituie un impediment pentru buna desfăşurare a activităţii agenţilor economici (în special în cazul întreprinderilor nou înfiinţate), dar şi a băncilor, prin faptul că în condiţii mult prea puţin predictibile, planurile de afaceri ce stau la baza creditării au un grad scăzut de credibilitate din punctul de vedere al finanţatorului.

De asemenea, ponderea încă semnificativă a întreprinderilor ineficiente diminuează gradul de siguranţa a activităţii de creditare. Astfel, întârzierile înregistrate în restructurarea sectorului real, fac ca o mare parte dintre agenţii economici să nu fie eligibilă pentru acordarea de credite.

> Cadrul legal inadecvat/insuficient dezvoltat