Creditele neperformante - Cauze și posibilități de prevenire

Capitolul 1. Aspecte generale cu privire la creditele neperformante

Un credit bancar este considerat neperformant atunci când trec mai mult de 90 de zile fără ca debitorul să achite ratele și dobânda convenite. Creditele neperformante sunt denumite, de asemenea, „creanțe dubioase” .

Creditele neperformante derivă din credite performante ca urmare a întârzierii ranbursării împrumutului acordat de către instituția bancară.

Fiecare dintre credite pot atrage după sine și apariția riscului de manifestare a unor evenimente neprevăzute care fac dificilă respectarea tuturor clauzelor înscrise în contractul de credit.

În România, conform reglementărilor, expunerile brute înregistrate ca restanțe mai mari de 90 zile, care inițiază proceduri judiciare sunt subclasificate în „pierdere 2”, pot fi provizionate integral după deducerea coeficientului de maxim 25% din valoarea colateralului.

În activitatea exercitată la nivel internațional, creditele neperformante sunt definite astfel:

Thomas Fitch: Creditul este considerat a fi neperformant, iar debitorul în incapacitate de plată, în situația în care, plata principalului, inclusiv dobânda este restantă mai mult de 90 de zile.

Moody's: Creditul este neperformant în situațiile următoare:

1. pentru creditele acordate populației, dacă înregistrează restanțe atât la principal cât și la dobândă cel puțin 60 de zile;

2. pentru creditele comerciale și leasing dacă înregistrează restante la principal și dobândă de cel puțin 90 de zile;

3. orice alt credit pentru care există indicii exacte de neperformanță.

Altfel spus, creditele neperformante sunt acele credite acordate clienților care ajung în incapacitate de plată a datoriilor până la scadență, insuficiență cauzată de degradarea situației financiare determinată de condițiile afacerii debitorului sau de situația generală a economiei.

La nivelul unei economii complexe, nerambursarea fondurilor împrumutate nu se bazează neapărat pe reaua credință a împrumutătorului, întrucât de cele mai multe ori condițiile economice sunt cele care determină capacitatea de rambursare creditului contractat.

Pentru a elimina prezența creditelor neperformante, sau cel puțin pentru a se micșora nivelul lor, sistemul bancar trebuie să se axeze pe mai mulți factori, printre care: agenții economici, legistlația în vigoare și mai ales să pună accentul pe relația dintre stat și agentul economic. Prezența unui înalt nivel de credite neperformante și amplificarea lor într-un ritm alert, are numeroase consecințe asupra economiei la nivel național.

Creditele restante, nu devin neperformante decât atunci când acestea nu mai sunt deloc asigurate de rambursarea integrală a creditului împrumutat și de achitarea dobânzii și comisionului aferent procesului. Ceea ce înseamnă că este necesar a se lua câteva măsuri speciale, dacă este cazul și inițierea unor proceduri cu scop judiciar în vederea recuperării creanțelor, în fapt beneficiarul unui credit neperformant nu este pentru bancă, decât un client neperformant care nu este apt să își onoreze contractul la termen.

Creditele neperformante au influențe negative asupra economiei dacă se manifestă atât în sectorul real al economiei cât și la nivel bancar, astfel că prin intermediul băncilor creditoare, existența unui număr mare de credite neperformante sunt transmise la nivelul întregului sistem bancar cu ajutorul a două căi și anume :

- indirect, prin incapacitatea de a face față plăților viitoare, din cauza imposibilității recuperării fondurilor împrumutate, astfel fiind necesară refinanțarea sau susținere din partea Bănci Centrală;

- direct , are legătură cu creditelor pe termen mediu mobilizabile, presupunând transferul unei părți din creanța nerecuperată refinanțatorilor.

La nivelul băncilor, înregistrarea de credite neperformante poate decurge în blocarea unor importante fonduri, afectând astfel întregul sistem bancar bazat în principal pe relațiile existente dintre bănci, sau dintre bănci și alți agenți economici. Activitatea de creditare este preocuparea permanentă a instituțiilor bancare, aceasta fiind operațiunea prin care se realizează plasarea resurselelor băncii și obținerea de profit. Așadar, riscul de creditare care conduce în mod direct la manifestarea creditelor neperformante are un impact destul de grav asupra performanței băncii.

Cu privire la acest lucru, Banca Națională a României (BNR) a emis anumite norme de prudențialitate care să limiteze riscul de credit, astfel încât fiecare societate bancară să poată reglementa și gestiona riscul de creditare conform propriilor proceduri ale managementului de risc. Aministrarea riscului de credit rămâne la nivelul organizării unui sistem propriu de norme și proceduri în domeniu, care se să fie capabil să creeze un cadru normativ care să permită evitarea sau minimizarea apariției riscurilor.

În cazul în care împrumutatul prezintă riscul de neîndeplinire a obligațiilor contractuale, următorul pas pe care instituția bancară care a acordat creditul îl poate face, este să înceapă procedura privind recuperarea și executarea garanțiilor puse la dispoziție. De multe ori însă, ori garanția nu poate acoperi în totalitate valoarea creditului, ori debitorul chiar dacă este de bună credință, nu-și poate plăti datoriile din diferite considerente, ori investiția nu a fost finalizată, iar posibilitatea de a fi preluată de altcineva este redusă, de asemenea există și o expunere prea mare pentru debitorul respectiv.