Creditul furnizor și creditul cumpărător

Creditele- cumparator au meritul ca, prin intermediul lor, se canalizeaza o parte importanta a resurselor de catre creditare ale sistemului bancar, uneori si a resurselor bugetare ale statelor exportatoare, in sustinerea eforturilor de promovare a exporturilor, ca latura principala a politicii statului respectiv.

Creditul- cumparator este o finantare directa acordata importatorului de catre o banca din tara exportatorului pentru a-i permite cumparatorului sa plateasca imediat contravaloarea marfii. Creditele- cumparator sunt acordate, de regula, de banci sau instiutii specializate in finantarea exporturilor din tara exportatorului, in acest scop incheindu-se o conventie de credit intre importator ( sau banca sa) si banca exportatorului.

In cazul creditului- cumparator apar 3 documente:

• contractul comercial international ( exportator- importator);

• conventia , credit ( importator- banca exportatorului);

• polita de asigurare ( banca exportatorului- institutia de asigurare).

Creditul cumparator este cel mai bine definit ca o forma specializata de imprumut in eurovalute, in cadrul caruia debitorul este cumparatorul marfurilor, intr-adevar, in cazul in care nu este impicata o Agentie a Creditelor de Export, multe dintre conditii pot fi aceleasi cu ale unui credit comercial, cu exceptia celor referitoare la tranzactia comerciala care este finantata.

Debitorul:

Cumparatorul este cunoscut, de regula, ca debitor in acordul de imprumut. Debitorul incheie acest acord cu scopul precis de a obtine fonduri pentru achizitia de marfuri, echipamente sau servicii, acesta fiind prevazut in mod normal in preambulul acordului.

Desi se intalnesc si imprumuturi pe perioade mai scurte, precum 18 luni, de regula termenele sunt mai indelungate, extinzandu-se pana la 15 sau 20 de ani. Termenul de cinci ani este specific unui credit cumparator.

Garantorul:

Debitorul din cadrul unui credit cumparator poate beneficia de o garantie din partea unei entitati puternice, precum compania mama sau guvern.

Decontarea exportului:

Spre deosebire de un credit intern obisnuit pe care il putem obtine oricare dintre noi de la propriile banci, in cazul unui credit cumparator, fondurile nu sunt platite direct debitorului. In schimb, tragerile sunt permise exportatorului, ca plata efectuata in numele debitorului in schimbul marfurilor livrate. Aceste plati sunt inscrise in registrele bancii drept imprumuturi acordate debitorului.

Pentru a se asigura ca fondurile sunt platite corect, prin acordul de imprumut se va stabili in mod normal procedura de tragere. Aceasta poate necesita completarea unui formular de tragere sau a unei cereri de plata de catre exporatator, pentru a fi prezentate impreuna cu documentele de livrare, care pot consta in originalele conosamentelor, polite de asigurare, facturi si liste de incarcare, ca in cazul unui acreditiv documentar.