Criza financiară actuală - cauze, soluții și consecințe

1. Introducere

În general, criza poate fi definită ca fiind o situaţie caracterizată de o instabilitate pronunţată, fiind însoţită de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere.

Criza financiară este situația în care cererea de bani este mai mare decât oferta de bani (disponibilul). Astfel, lichiditatea este rapid evaporată deoarece banii disponibili sunt retrași din bănci, forțându-le astfel fie să vândă propriile active și investiții, pentru a-și acoperi necesitățile, fie să colapseze.

Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă.

Actuala criza, numita criza subprime, este o criză financiară determinată de scăderea bruscă a lichidităților în piețele globale de credit și în sistemele bancare, cauzată de eșecul companiilor care au investit în ipotecile subprime (cu grad ridicat de risc). Cauzele ei se întrevăd încă de la sfârșitul secolului trecut, dar vârful s-a atins în 2007 și 2008. Criza a scos la iveală grave deficiențe în sistemul financiar global și în cadrul de reglementare.

Alan Greenspan a definit această criză drept un “ tsunami al creditelor care apare o dată la un secol”, generată de un colaps ale cărui cauze profunde se regăsesc în sectorul imobiliar american.

Unda de instabilitate s-a propagat de la un sector la altul, mai întâi din sectorul imobiliar în cel bancar şi în alte pieţe financiare, iar apoi în toate domeniile economiei reale.

Criza financiară actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare. Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naţionalizat părţi ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice înseşi bazele capitalismului modern. Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic.

2. Cauzele crizei financiare internaţională

În iunie 2007 banca de investiții americană Bear Stearns a anunțat că cele două fonduri de speculație pe care le gira au pierdut aproape tot capitalul lor și că ea a pierdut în 3 zile toate lichiditățile sale, fiind în pragul falimentului. Era debutul crizei „subprime”, care a fost „bulgărele de zăpadă” ce a declanșat actuala criză financiară-economică globala.

În condițiile extinderii dereglementării în SUA, în anii ‘90 se accentuează inegalitățile sociale. Ca urmare, în vederea susținerii creșterii economice pe seama consumului și pentru dezamorsarea tensiunilor sociale, din anul 2001 se relaxează condițiile de acordare a creditelor imobiliare, cu scopul accederii la case proprietate personală și a gospodăriilor cu venituri reduse. Creditele aveau pentru o primă perioadă de 2 ani rate ale dobânzii fixe, dar în perioada următoare ratele erau ajustabile la evoluțiile de pe piață. Potrivit specialiștilor Blundell-Wignall, Atkinson și Hoon Lee, momentul cu adevărat de cotitură în expansiunea creditelor ipotecare este reprezentat de anul 2004, când Administrația Bush pune în aplicare programul „Visul American”, prin care ipotecile deveneau accesibile și gospodăriilor fără capital propriu.

Începând cu anul 2006, ratele directoare ale Fed sunt majorate, fapt ce antrenează și creșterea semnificativă a ratelor dobânzii pentru creditele imobiliare, unele atingând nivelul a 18%. Drept urmare, mii de gospodării cu venituri reduse s-au aflat în situația de a nu-și mai putea plăti ratele scadente și s-au precipitat în a-și vinde casele. Vânzările masive au antrenat după ele reducerea dramatică a prețului caselor.

O dată ce valoarea caselor a tins să scadă sub valoarea ipotecilor, unele instituții creditoare s-au aflat în situația de a nu-și putea recupera creanțele (valoarea creditelor acordate) pe seama ipotecilor deținute. Astfel se produce criza „subprime”.

Scăderea prețurilor caselor determină agențiile de rating să degradeze titlurile financiare derivate emise pe seama creditelor imobiliare. Asocierea creditelor ipotecare subprime cu alte titluri de credit în cadrul a diferite produse derivate a făcut ca acestea să fie „intoxicate” de primele și astfel a devenit extrem de dificilă evaluarea corectă a „sănătății” portofoliilor instituțiilor financiare care le dețineau.